Sculptură monumentală la Grădina Botanică din New York

LOCUL POTRIVIT PENTRU OPERELE LUI MOORE.
După unii dintre noi, o grădină reuşită este o formă de artă. Însă există şi un "hibrid" mai interesant între peisagistică şi arta propriu-zisă. Sunt artişti care pictează scoarţa copacilor. Alţii s-au gândit la un fel de sculptură neconvenţională: trunchiurile unor copaci care sunt încă în vegetaţie. Desigur că aceste sculpturi necesită şi cunoştinţe de botanică, aşa încât copacul să nu moară după ce artistul şi-a terminat treaba. Mai sunt şi alţi artişti care concep podoabe pentru copaci.

LUCRĂRILE LUI HENRY MOORE
În cazul de faţă vom vorbi un pic despre Henry Moore, un îndrăgit artist britanic care s-a specializat în sculpturi monumentale. Moore a fost foarte apropiat de natură întreaga viaţă şi de multe ori culegea din preajma casei sale diverse crengi şi trunchiuri de copaci, care mai târziu îi serveau drept inspiraţie. Era văzut adesea lucrând în curtea casei şi multe dintre lucrările sale sunt acum în diverse colţuri ale lumii.

Ca teme de lucru a avut mereu natura, maternitatea şi îmbinarea acestor două teme într-un mod cât mai original. De altfel, se observă şi în imaginile alăturate acest lucru. Sculpturile pe care le vedeţi au fost expuse anul trecut pe spaţiul Grădinii Botanice din New York, cu sprijinul fundaţiei Henry Moore. Aceasta a fost înfiinţată de artist în 1977, cu scopul de a sprijini arta, de a educa gusturile amatorilor de artă şi de a promova tinerii artişti.  

ARTĂ LA GRĂDINA BOTANICĂ
Expoziţia "Henry Moore in America", găzduită de Grădina Botanică din New York, a fost considerată de critici ca fiind printre cele mai bune zece evenimente de gen ale anului 2008 din întreaga lume. Criticii au fost încântaţi, iar invitaţiile de participare au fost onorate în număr mare.

Grădina Botanică a fost un spaţiu potrivit pentru expoziţie, deoarece în acest fel a devenit mai evident mesajul operelor lui Moore. Gândiţi-vă ce mesaj ar fi transmis o astfel de sculptură expusă într-o sală clasică? În mijlocul naturii a fost mai uşor de observat ideea de comuniune, de apropiere de natură şi de conservare a ei. Este, dacă vreţi, o paralelă între felul cum o mamă îşi protejează copilul şi felul cum noi toţi ar trebui să protejăm natura. Nu sunt doar vorbe mari.

Dacă noi nu facem nimic acum, viitorul va fi lipsit poate de unele lucruri absolut necesare, iar copiii noştri nu vor avea ocazia să vadă cu ochii lor ceea ce noi avem acum, dar nu ştim să apreciem.

EVOLUŢIE ARTISTICĂ
Cele 20 de sculpturi monumentale au fost amplasate în Grădina Botanică newyorkeză şi marchează, etapă cu etapă, parcursul artistic al lui Moore începând cu anii ’50 şi sfârşind cu anii ’80, moment în care ne şi despărţim de cunoscutul sculptor. De atunci, fundaţia pe care a înfiinţat-o continuă să-i promoveze munca şi să ajute publicul să înţeleagă mesajul operelor sale.

Pe tot parcursul anului trecut, criticii de artă şi-au făcut cunoscută aprecierea. Nu puteau să nu remarce impresionanta potrivire între opere şi grădină, ca spaţiu expoziţional. Au fost unii critici care au mers până acolo, încât au zis că "operele lui Moore răsar parcă din grădină". Alţii au spus că până şi pretenţiosul artist ar fi fost încântat de această expoziţie, ştiut fiind faptul că s-a ferit de conformism întreaga sa viaţă.

Aşa cum se întâmplă cu orice expoziţie care se respectă, şi în cadrul acesteia a existat un program special pentru copii. Li s-au permis să se apropie de sculpturi, să vadă cum au fost făcute şi li s-au explicat mesajele acestora. S-au organizat ateliere, în care cei mici puteau să lucreze după modele sau să încerce să reproducă natura într-un fel cât mai original. Un mod plăcut de a petrece vremea pentru întreaga familie şi de a învăţa lucruri noi despre artă, în general, şi despre Henry Moore, în special. S-a organizat şi un concurs de fotografie (împreună cu Centrul Internaţional de Artă Fotografică), care a durat trei luni, fiecare lună având un câştigător. Concurenţii trebuiau să găsească o perspectivă neobişnuită asupra sculpturilor.  

Operele lui Moore îndeamnă la meditaţie. Cât de important este să ne simţim apropiaţi de natură? Care este forma cea mai potrivită pentru a face acest lucru? Cum se îmbină cele două simboluri majore (maternitatea şi natura) ale operei lui Moore în viaţa noastră de zi cu zi. Orice răspuns am da, merită cu siguranţă să fim mai atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Pentru că numai aşa putem să vedem ce anume are nevoie de protecţie. Aşadar, meditaţie şi acţiune în acelaşi timp.