Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Prozaic”

Îl întâlnim în literatură, critică de artă, dar și în limbajul cotidian, când vrem să spunem că ceva este „obișnuit” sau chiar plictisitor.

Definiția din DEX

Conform DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), prozaic are următoarea definiție:

• PROZAÍC, -Ă, prozaici, -ce, adj. – Care ține de proză; lipsit de imaginație, de fantezie; banal, comun.

Cuvântul provine din limba franceză – prosaïque – și are rădăcina în proza, referindu-se inițial la textele scrise în proză, spre deosebire de cele în versuri.

Semnificația cuvântului

În sensul său actual, „prozaic” este folosit pentru a desemna:

• Lucruri obișnuite, lipsite de originalitate: „un peisaj prozaic”, „o discuție prozaică”.

• Atitudine sau gândire pragmatică, lipsită de idealuri: „o minte prozaică” – cineva care vede doar partea practică, concretă a lucrurilor, nu și pe cea poetică sau spirituală.

Exemple de utilizare

• „Descrierea era atât de prozaică încât a pierdut orice efect emoțional.”

• „Viața lui era plină de griji prozaice, care nu îi lăsau timp pentru visare.”

„Prozaic” este un termen folosit pentru a exprima banalitatea sau lipsa de imaginație a unui lucru, dar poate desemna și o perspectivă prea pragmatică, lipsită de sensibilitate. Este un cuvânt util atunci când vrem să subliniem contrastul dintre fantezie și realitatea simplă, de zi cu zi.

Citește pe Antena3.ro

O ucraineancă dispărută în Italia a fost găsită în casa unui român. Tatiana a făcut o mărturie la care nimeni nu se aștepta