Acum, ca a trecut luna femeilor, ne intoarcem la treaba, si eu, si nora-mea, pline de forta si de bune intentii. Mai mult sau mai putin... Afara s-a facut frumos, au inceput sa infloreasca pomii... Am avut destul timp sa constat toate astea, intrucat, de vreo cateva saptamani, catelul nora-mii e in grija mea, ca ea are treaba la serviciu. Si mi l-au pasat mie sa-l scot la plimbare dimineata si seara, pe motiv ca sunt pensionara si n-am alta treaba. Noroc ca animalul mi-e simpatic. Si uite-asa strabat eu zi de zi Bucurestiul, cu mijloacele de transport in comun, ba ca sa plimb catelul, ba "ca sa gasesc patrunjelul mai ieftin" la alta piata, dupa cum mi-a spus o tinerica furioasa ca n-are loc sa se aseze in autobuz de astia ca noi. Nu mai e tineretul respectuos ca pe vremea mea. Si stau eu si ma intreb, asa o fi facand si nora-mea prin tramvaie? Nu m-as mira, dupa ultima experienta gastronomica pe care am trait-o impreuna.

Ce sa fie, ce sa fie! Voia, vezi Doamne, sa-i pregateasca ceva dulce sotului ei. Zic eu ca asta era pretextul, si ca de fapt ea poftea la ceva bun, date fiind ultimele evenimente. Si m-am oferit, bineinteles, "ca tot n-am eu nici o treaba", sa-i prepar o placinta cu mere si scortisoara, ca sa fie si de post. Am strabatut pietele in lung si-n lat dupa mere mai aratoase si, cand vin inapoi acasa, gasesc un bilet de la nora-mea: "Mami, vezi ca am cumparat eu aluatul fraged pentru placinta. E in frigider, pe raftul al doilea, in spate. Cauta bine, ca trebuie sa-l gasesti. Cu restul te descurci dumneata". Va dati seama ca am urmat indicatiile pretioase, dar degeaba, de aluat n-am dat pana n-am facut ordine in frigider. Ca nora-mea are o idee fixa, lasa in frigider ditamai oalele in care mai e cel mult o portie cu mancare. Ea zice ca, daca o deserti in altceva, mancarea isi pierde gustul. Eu zic ca de lene. Asa ca i-am scris si eu un biletel... "Draga mea, dupa indelungi cautari, am gasit aluatul, dar nu l-am folosit, pentru ca are E-uri. Il gasesti in frigider pe raftul al doilea. Se vede cum deschizi. Placinta e facuta cu aluat de casa, ca e mult mai bun. Gusta si te vei convinge." Asa ca m-am apucat si-am framantat un aluat asa cum am invatat eu de la mama, l-am uns cu ulei ca sa se infoieze, am calit putintel merele cu zahar si cu scortisoara, am facut rulouri de aluat si le-am umplut cu mere si pe urma le-am dat la cuptor. Cand le-am scos am presarat zahar pudra, si va garantez ca a iesit o minunatie. A doua zi cand am trecut pe la ei n-am mai gasit nici urma...

PLACINTA CU MERE Se ia o jumatate de kilogram de faina, se adauga un cubulet de drojdie dizolvat in apa calda si se face un aluat potrivit. Se taie in doua si se intind doua foi mai grosute, care se ung pe rand cu ulei si se impacheteaza la loc. Se lasa sa se odihneasca vreo jumatate de ora, iar in acest timp radeti un kilogram de mere pe razatoarea mare, topiti intr-o tigaie 3 linguri cu zahar si apoi adaugati merele si amestecati bine. Lasati sa se caleasca un pic si, inainte sa le luati de pe foc, adaugati doua pliculete cu zahar vanilinat si o lingura cu scortisoara. Lasati amestecul sa se raceasca, intindeti din nou foile, de data asta subtiri, si umpleti cu amestecul de mere, infasurati-le ca pe niste rulouri si asezati-le intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina. Dupa ce s-au racit, presarati zahar pudra.