Bucatar de rezerva

Placinta! Asta-i primul lucru la care ma gandesc acum cand cineva aduce vorba de dovleac. Mi-a luat ceva timp sa gust prima oara o felie si sa ies din inchisoarea placintelor cu mere ale bunicii mele.

Placinta! Asta-i primul lucru la care ma gandesc acum cand cineva aduce vorba de dovleac. Mi-a luat ceva timp sa gust prima oara o felie si sa ies din inchisoarea placintelor cu mere ale bunicii mele. Pe moment nu mi-a parut deloc rau. Am regretat insa mai tarziu cand, cu alt prilej, m-am infruptat fara menajamente. Si-atunci am inteles ca dovleacul nu e o banala leguma. Dovleacul, dragilor, e un animal de prada! Face ce vrea, cand vrea, cu palatinul nostru sensibil atunci cand ajunge pe mana unora care nu-l respecta! Cand insa prinde drag de tine, te lasa sa-i zdrobesti miezul, sa-l tai felii si sa-l pui la cuptor. Te iarta chiar si cand ii crapi semintele la meci. Ba inca te lasa sa-l si scobesti de Halloween dupa pofta inimii! Si chiar se transforma in trasura, cand n-ai suficienti bani de benzina! Dovleacul e cel mai bun prieten al omului!