Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un reputat oenolog şi scriitor, un om pasionat de vie şi vin, un adevărat "arheolog" care şi-a propus să readucă la lumină vechi soiuri de viţă-de-vie românească ce au însoţit marile momente de trecere. Cu sute, cu mii de ani în urmă... Dr ing. ec. Ion M. Puşcă a grupat într-o carte toate cunoştinţele şi secretele pe care trebuie să le deprindă un foarte bun viticultor sau un pasionat al vinurilor cele bune.
Un talent narativ desăvârşit, ce face din cea de-a doua ediţie a volumului "Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie" (apărută anul acesta la Editura Intact) o lucrare captivantă. Cartea a fost premiată de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului, la Paris în 2007. În urmă cu doar câteva săptămâni, Ion M. Puşcă a obţinut şi trofeul Splendens, acordat de Clubul Presei de Turism Press Tour - FIJET România, pentru promovarea turismului oenologic.
Ceea ce şi-a propus autorul a fost să recompună, "bob cu bob" am putea spune, istoria românilor din perspectiva vinurilor. Însăşi continuitatea vieţuirii poporului român poate fi demonstrată prin analiza tradiţiei vinificaţiei, tradiţie ce datează din perioada preromană.
"Preocuparea locuitorilor din spaţiul românesc pentru cultivarea viţei-de-vie se datorează faptului că pe acest teritoriu a existat încă de la începuturi, din abundenţă, viţa-de-vie sălbatică (Vitis silvestris). Prezentă pe Văile Nistrului, ale Prutului, ale Oltului şi ale Târnavelor, în pădurile din Munţii Apuseni, ca şi în cele din Banat, în pădurile subcarpatice ca şi în cele de la gurile Dunării, viţa-de-vie sălbatică a constituit, timp de milenii, o adevărată materie primă pentru obţinerea soiurilor de viţă-de-vie cultivată.
Astfel, pe calea selecţiei naturale realizate în timp de generaţiile de viticultori - deci de o populaţie stabilă - din viţa sălbatică de pădure au fost obţinute multe soiuri de viţă roditoare ( Vitis vinifera), unele existente şi astăzi în cultură." Mărturiile semnificative ale unor personalităţi din diverse epoci ale istoriei exemplifică talentul de vinificator al gospodarilor români.
Spre exemplu, cronicarul maghiar Anton Verancsics spunea despre Ţările Române: "Dar vinurile, fie că le vrei tari sau slabe şi aspre sau dulci, ori albe sau roşii, sunt aşa de bune la gust şi de soi aşa de ales, încât nu mai doreşti nici vinurile de Falern şi, chiar comparându-le între ele, îţi plac mai mult acestea". În acelaşi timp, cartea este şi o lecţie de mitologie românească, fiecare soi de viţă-de-vie fiind însoţit de o poveste populară.
Gordin ca pe vremea dacilor
"Dacă ar fi ştiut viticultorii din podgoria Dealu Mare ce istorie are soiul Gordin, cu siguranţă i-ar fi ridicat o statuie sau l-ar fi folosit pe unul dintre semnele heraldice ale zonei. Este atât de încărcat de istorie şi legendă, încât intuiesc că din povestea lui s-ar putea scrie o carte. Şi ce carte! (...) Se spune că numele lui ar veni de la tracul Gordinus, unul dintre regii ce au stăpânit în Frigia (...) Din Frigia, soiul ar fi ajuns în Dacia. Pe baza acestor ipoteze putem deduce că soiul Gordin l-a «cunoscut» pe Burebista când acesta încerca să reducă suprafeţele viticole din Dacia ."
