Chiftele in concurs

Am provocat-o pe nora-mea la un concurs de gatit. Iar juriul a fost format din domnul Socru si fiu-meu. Obiectul concursului, chiftelele. De doua feluri. Chiftelute de carne si chiftelute de cartofi. Nu vreau sa va dezvalui de la inceput cine a castigat. Prefer sa va povestesc cum s-au petrecut lucrurile, ca sa puteti judeca si domniile voastre.

Am sunat-o pe nora-mea si i-am invitat sa treaca pe la noi la sfarsit de saptamana, intreband-o daca nu vrea sa facem ceva bun. A fost de acord, dar m-a chestionat ce vreau sa gatim. Atunci mi-a venit ideea. Fiecare gateste cate ceva si la sfarsit jurizam. Am lasat-o pe ea sa aleaga prima si mi-a spus repede ca tocmai a facut rost de o reteta de chiftele de cartofi, ca nici n-a apucat s-o incerce, dar ca vrea sa le gateasca acum. Am intrebat-o daca e sigura. I-am sugerat ca poate nu e tocmai momentul potrivit sa incerce acum o reteta, direct in concurs, dar n-am avut cu cine sa ma inteleg. Am avertizat-o ca n-am de gand s-o menajez, si mi-a spus ca nici nu-si doreste asa ceva, "ca vrea sa ma invinga cu propriile mele arme". Auziti vorba! Am hotarat atunci sa fac si eu chiftelute, dar de carne. Sunt experta in asa ceva. N-avea nici o sansa sa ma invinga. Fac niste chiftele de se topesc in gura. Si putin crocante, ca le tavalesc prin pesmet, si dulci, ca pun in compozitie si-un morcov, doi. Putin condimentate, o minunatie... Si cu doua linguri cu piure de cartofi alaturi, ca intotdeauna trebuie sa te gandesti si la garnitura. Eram sigura ca ei nici nu-i trece prin cap.

Si sa vezi comedie. Vine nora-mea si se pune pe gatit. Ca, daca n-as fi vazut-o, as fi zis ca le-a cumparat de pe undeva. A facut o compozitie din piure de cartofi, amestecat cu alti cativa cartofi cruzi dati pe razatoare, cu branza rasa, cu pesmet. M-am bucurat cand am vazut-o cu cat drag gateste, dar nu i-am dat nici o sansa. Aveam pregatit si textul de consolare. Ca e inca tanara, cand o ajunge la varsta mea o sa gateasca mai bine etc... Si se prezinta nora-mea la masa cu chiftelele ei insotite de o garnitura nemaipomenita, o salata facuta din sfecla murata cu maioneza. Recunosc ca am mancat cu pofta. Pentru prima data in viata chiftelele mele n-au avut succes. Iar piureul a fost cu totul umbrit de salata ei. Juriul a decis ca a castigat detasat. Nici acum nu-mi vine sa cred. Norocul ei a fost ca a venit cu ceva nou, ca altfel n-avea nici o sansa in fata mea. Dar imi iau eu revansa.

CHIFTELELE SOACREI Se ia o jumatate de kilogram de carne tocata amestec, se adauga o ceapa, trei cartofi, doi morcovi, toate date prin masina de tocat. Se mai pun un ou, verdeata, sare, piper si usturoi pisat; se fac niste chiftelute micute care se trec prin pesmet si apoi se pun la prajit in baie de ulei, cu gandul sa iasa atat de bune, incat nora sa-ti ceara reteta... CHIFTELELE NURORII Se face un piure dintr-o jumatate de kilogram de cartofi, se amesteca bine cu doi cartofi si o ceapa crude, date prin masina de tocat. Se adauga 200 g de branza rasa, un ou, condimente, marar uscat si doua linguri cu pesmet, cat sa se inchege compozitia, apoi se formeaza chiftelele si se pun la prajit in ulei. Vor iesi oricum mai bune ca ale soacrei. Pe incercate.