Condiment de dragoste si armonie

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, de la faraoni la oamenii zilelor noastre, retetele de bucate au parcurs drum lung, din generatie in generatie, de la bucatari la gospodine si invers, iar bucatele au ramas la fel de gustoase.

Cine putea contribui la savoarea mancarurilor, alaturi de ingrediente, daca nu acele mici adaosuri, adica mirodeniile. Sesam, deschide poarta larg tuturor mirodeniilor si plantelor aromate! Le primim pe toate, dulci sau picante, acordandu-se cu tot atatea mancaruri fine, toate pentru gusturile celor care le savureaza.

Cunoscute din cele mai vechi timpuri, mirodeniile si-au transmis miresmele din sacii plini, de la Palmira (Siria) sau Bossora (Mesopotamia) pana azi, cele doua localitati fiind renumite odinioara prin comertul lor. Sofranul, cuisoarele sau chimenul, fisticul, migdalele sau nucile, piperul sau busuiocul si cate altele isi incrucisau drumurile intre aceste doua orase. Se pare ca locuitorii de atunci nu aveau nimic din ascetismul Sfantului Simion Stilitul, care a stat cocotat pe o coloana timp de 42 de ani si s-a hranit doar cu paine si apa. Nu! Ei stiau sa consume mancaruri alese, sa transforme mesele bogate in adevarate sarbatori, asa cum ni se releva din scenele descoperite in mormintele egiptene. Slujnicele ofereu bucate pe flori de lotus, stropite cu esente deosebite, cantaretii acompaniindu-se cu lire, fluiere sau naiuri inveseleau atmosfera, dansatoarele se unduiau in ritmul muzicii, vinul curgea din belsug, toate acestea pentru barbatul tolanit pe o rogojina. Langa el se mai aflau si alte cosuri pline cu fructe, prajituri sau paine coapta.

Si a fost odata Cleopatra, o frumoasa regina, coboratoare din zei, iubitoare de frumos, amatoare de haine rafinate, dar si o consumatoare patimasa de arome. Nici uneia dintre mancarurile celebrelor banchete organizate de ea nu-i lipsea scortisoara. Regina iubea la nebunie acea coaja bruna a arborelui cu aroma patrunzatoare si rascolitoare de simturi. Si se spune ca a mai fost odata, in Siria, o regina, Zenobia, suverana a Palmirei, care se tragea, zicea ea, din frumoasa Cleopatra. Regina Zenobia se intrecea in pregatirea mancarurilor rafinate, folosind si ea mirodenii scumpe, dar si icre de bacaliar (garun) afumate. Ospetele reginei siriene rivalizau cu cele ale Romei antice.

Aceeasi placere pentru tot ce-i bun si frumos o regasim si in imaginile existente in templul lui Dionisos, unde, la lumina facliilor parfumate, vinul curgea in valuri peste iepuri si mistreti, peste gazele fripte sau gaste, toate maiastru ornate si aromatizate.

Si cum totul pe lumea asta se schimba, totul e intr-o continua miscare si transformare, si mancarurile s-au supus acestei legi. O contributie esentiala la bucataria veche si-au adus-o mai tarziu grecii, turcii si arabii. Au aparut mancaruri noi. Sarmalutele in foi de vita si placinta grecilor, carnea de oaie a arabilor, shaorma din carne de oaie a turcilor si multe, multe dulciuri, pregatite cu miere si nuci. Toate aceste bunatati consumate de meseni pretentiosi erau parfumate cu minunate arome. Fructele - piersici si caise, visine si curmale, smochine - isi lasau dulceata in cataifuri si baclavale, atat de delicioase incat omenirea nu le-a putut lasa in uitare si ne sunt cunoscute astfel si noua, transmise de la o generatie de cofetari sau patiseri la alta.

Si cum am putea uita de minunatiile artei gastronomice europene? Se stie ca demult Catherina de Medici consuma cu o mare placere inimile de anghinare preparate cu fel de fel de arome. Anecdotica pastreaza imaginea temutei regine facandu-si o intrare triumfala la curtea Frantei, escortata de o intreaga trupa de bucatari a caror paleta gurmanda nu era cu nimic mai prejos decat cea a Cleopatrei. Nu putem trece cu vederea nici bucataria noastra romaneasca cu neintrecutele tocanite usor piperate si cu fripturile aromate cu busuioc si stropite cu vin fiert cu scortisoara.

Asa cum au circulat caravanele cu incarcaturile lor scumpe dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta, se pare ca la fel au circulat si retetele de bucate, cele mai apreciate dintre ele invingand veacurile si fiind adunate in cartile de bucate.

Si daca e sa vorbim despre carti de bucate: stiati ca primele mancaruri… condimentate sunt atestate din antichitate, retetele fiind mentionate pe tablitele cu semne cuneiforme descoperite in Mesopotamia (Ebla sau Mari).

SUSAN Planta oleaginoasa, originara din India, susanul da niste seminte comestibile, galbui sau negre. Pasta de susan este principalul ingredient din halva, iar crema de susan sau tahinul este folosit la sosuri.	NAUT E o planta din familia leguminoaselor, cu fructe pastai, care contin seminte de forma sferica ce sunt folosite mai ales pentru a inlocui cafeaua sau pentru a putea sa se amestece cu aceasta.
CURRY Este un amestec de mai multe mirodenii: Curcuma, care ii da o nuanta galbena, Chimen, Ghimbir si Mustar. Pudra de Curry se foloseste mai ales la condimentarea mancarurilor pe baza de carne, dar si la diverse sosuri.	IENIBAHAR Este fructul mic, rotund si maro-negricios al unei plante exotice, care este folosit drept condiment mai ales pentru mancarurile pe baza de carne. Se poate folosi insa si la mancarurile de legume.