Hanuca, sărbătoarea luminii şi a bucuriei

Scrierile ebraice ne relatează că, pentru a-şi atinge scopul, grecii politeişti nu au şovăit să profaneze Templul din Ierusalim, intre anii 168 şi 167 i.e.n., cănd regele Siriei, Antioh, a păngărit altarul Tempului ordonănd ca aici să se aducă jertfe zeilor păgăni.

Scrierile ebraice ne relatează că, pentru a-şi atinge scopul, grecii politeişti nu au şovăit să profaneze Templul din Ierusalim, intre anii 168 şi 167 i.e.n., cănd regele Siriei, Antioh, a păngărit altarul Tempului ordonănd ca aici să se aducă jertfe zeilor păgăni. Conduşi de Iuda Macabeul, evreii au luptat timp de trei ani, recucerind astfel Ierusalimul. Ei au dărămat altarul profanat, au construit unul nou şi, de asemenea, au făcut noi ustensile sacre: un sfeşnic şi un altar pentru tămăiere. Potrivit tradiţiei talmudice, Templul trebuia purificat cu ulei sfănt, nepăngărit, dar in Templu s-a descoperit doar o singură căniţă cu acest ingredient, care ajungea doar pentru o zi. Deşi era puţin, uleiul sfănt a ars in sfeşnic timp de opt zile, neintrerupt, bucuria a fost mare şi s-a hotărăt să se sărbătorească an de an această minune.

Obiceiuri de Hanuca

Specificul fiecărei seri de Hanuca, numită şi Sărbătoarea Luminilor, este aprinderea sfeşnicului cu opt braţe, numit hanuchie, destinat acestei sărbători. După tradiţie, lumănările se aprind in ordine descrescătoare, de la dreapta la stănga, astfel: opt in prima seară, şapte in a doua, şase in a treia seară etc., pănă in ultima seară, cănd se mai aprinde doar o lumănare, sau in ordine crescătoare - o lumănare in prima seară şi tot aşa pănă la opt. Lumănarea care este folosită pentru aprinderea lumănăricilor se numeşte şamaş. Acestea trebuie să ardă cel puţin 30 de minute şi să fie amplasate intr-un loc vizibil, de regulă la fereastră. Sfeşnicul se aprinde imediat după lăsarea intunericului, cu excepţia serii de vineri, cănd luminile de Hanuca se aprind inaintea celor de Sabat cu aproape o jumătate de oră după asfinţitul soarelui.

O celebrare a curajului

Hanuca este o sărbătoare postbiblică minoră, in timpul căreia munca şi alte activităţi nu sunt interzise. Datorită asocierii sărbătorii cu uleiul miraculos, in aceste zile se mănăncă dulciuri prăjite in ulei, precum gogoşi din cartofi (lotkis) şi gogoşi umplute cu dulceaţă (sufganiot).

In Israelul modern, Hanuca este o sărbătoare a curajului şi a patriotismului, virtuţi prin care evreii şi-au redobăndit independenţa in vremea Macabeilor. Pentru a celebra eroismul şi faptele de arme ale acestora, se poartă torţe aprinse de la Modein, locul intre Ierusalim şi Tel Aviv unde, potrivit tradiţiei, erau inmormăntaţi Macabeii, pănă in diferite colţuri ale ţării. In multe ţări unde trăiesc astăzi evrei, Hanuca a căpătat in ultima vreme o importanţă mult mai mare decăt in secolele precedente, mai ales pentru copiii din aceste comunităţi, care cresc alături de copiii creştinilor. Hanuca este azi o sărbătoare cu o aură similară Crăciunului creştin, in apropierea căruia se celebrează.

Lotkis - Gogoşi din cartofi

Ingrediente: 3 cartofi, o ceapă, două ouă, sare, piper, făină căt cuprinde, puţin pătrunjel.

Preparare: Cartofii se spală, se curăţă de coajă, apoi se dau pe răzătoarea mică. Ceapa se curăţă, se spală, se dă pe răzătoarea mică şi se stoarce bine de apă. Se amestecă ouăle, ceapa, cartofii raşi, sarea, piperul, verdeaţa şi făina căt cuprinde. Se incinge intr-o tigaie ceva mai mult ulei, se ia cu lingura din compoziţie şi se prăjesc gogoşile, pe ambele părţi, pănă ce devin aurii.

Sufganiot - Gogoşi cu dulceaţă

Ingrediente: 500 g făină, 4 ouă, 80 g zahăr, un vărf de cuţit de sare, vanilie, coajă rasă de lămăie, coajă rasă de portocală, 80 g margarină, puţină esenţă de rom, 25 g drojdie, o jumătate de pahar de lapte călduţ, dulceaţă.

Preparare: Laptele călduţ se amestecă impreună cu drojdia. Intr-un castron se pun făina, ouăle, margarina se topeşte şi se adaugă şi ea, sarea, coaja rasă de lămăie, coaja rasă de portocală. Se adaugă şi laptele cu drojdia, se frămăntă bine, pănă se obţine un aluat de cozonac. Se lasă la crescut. Cănd a dospit, coca se intinde pe masă cu un sucitor, să aibă o grosime de aproximativ 3 cm, se taie cu un pahar şi gogoşelile se pun pe o tavă tapetată cu ulei. Se mai lasă la crescut. Se prăjesc intr-o tigaie cu ulei incins, pe ambele părţi. După aceea se pun pe o farfurie, se injectează cu dulceaţă şi se pudrează cu zahăr.