Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Terasa Doamnei este un restaurant destul de controversat in lumea petrecăreaţă. Pănă a-i trece pragul, am auzit spunăndu-se că ar intruchipa "chintesenţa localurilor romăneşti de altădată", dar şi că ar fi expresia unui amalgam de gusturi departe de a reda autenticul romănesc.
Poate, "cum grano salis", ar trebui să dau tuturor dreptate, pentru că şi judecata mea se află undeva, la mijloc. Aşadar, după surpriza descoperirii acestui generos spaţiu in aer liber, aproape de kilometrul zero al Bucureştiului, pot face o serie de observaţii. La ora prănzului, construcţia din lemn a restaurantului se supraincălzeşte şi degajă un miros specific, amplificat de multele coteţe in care căntă cocoşei şi havuzuri in care se bălăcesc nevinovate raţe. Cum nu s-a inventat aerul condiţionat de exterior, cred că prea marea apropiere a orătăniilor de spaţiul culinar ar fi să dea de găndit celor care au mizat totul pe acest artificiu.
Gusturi confuze
Despre măncare am acelaşi sentiment confuz şi nedus pănă la capăt. Am mers pe ideea de tradiţie culinară romănească şi am comandat un bulz ciobănesc, frumos prezentat in folie de staniol. Desigur, mămăliga cu (foarte puţină) brănză de burduf, oul moale, şunculiţa şi telemeaua rasă deasupra ar fi făcut mai multă impresie asupra unui vest european. M-am bucurat insă că, spre deosebire de multe restaurante cu pretenţii (şi in ciuda staniolului in care era imbrăcat preparatul), Terasa Doamnei are un bucătar care ştie ce ingrediente sunt intr-un bulz.
Am mai măncat o delicioasă supă cu tăiţei de casă, oferită insă intr-un castron emailat, şi o pereche de pulpe de pui dezosate, la jar, cu sos domnesc şi garnitură de cartofi copţi. Un fel de măncare fără strălucire, poate şi din cauza faptului că mult aşteptatul sos domnesc s-a dovedit a fi banal.
Salvatoare s-a arătat, ca in multe cazuri de-a lungul cronicilor noastre gastronomice, salata de sfeclă (cu o adiere de hrean), ce insoţea ciolanul cu fasole, gătit gospodăreşte. A fost ultimul gust cu care am rămas de la această masă, intrucăt desertul casei, "prăjitura Doamnei", lipsea!⦠Am preferat deci să mă răcoresc cu căteva felii de harbuz, să-mi ţină şi de sete.
De gustibus
Piesa de bază mi s-a părut ciolanul cu fasole - porţie medie, frumos aşezată in farfuria unde ridichea şi ceapa se străduiau să creeze efecte speciale. Carnea, excelentă, a salvat şi aici garnitura de fasole cam stătută şi sosul cu mirodenii in exces, care dau in final senzaţia de măncare grea şi prea săţioasă.
PREŢ: 16 RONÂ Â Â
Notele lui Max
Măncare *
Servire ***
Ambianţă **
Preţ **
Â
Restaurantul Terasa Doamnei, Strada Doamnei nr. 9
