Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indiscutabil un prozator înnăscut şi un reporter de teren frenetic (ca să folosim - fără nuanţa peiorativă care a încărcat mai târziu cuvântul - un termen consacrat în anii '80, când cel despre care vorbim căuta poveşti adevărate şi cu tâlc prin toate văgăunile ţării), Radu Anton Roman a intrat în patrimoniul de valori al românilor datorită ultimei sale preocupări de scrib neobosit, ca autor al celei mai consistente monografii a gastronomiei româneşti.
O scurtă biografie
Veţi fi dorind, poate, să ştiţi cine a fost Radu Anton Roman înainte de a deveni cel pe care îl admirăm astăzi. S-a născut la 19 august 1948, la Făgăraş (judeţul Braşov). A absolvit Liceul "Radu Negru" din oraşul natal şi Facultatea de Ziaristică din Bucureşti. Înainte de sfârşitul neaşteptat al vieţii (la 29 august 2005) lucra la o teză de doctorat cu titlul "Balcanism şi spirit balcanic în filmul şi literatura română". Caracterizat de prieteni drept "entuziast şi risipitor", dotat cu energiile şi pasiunile căutătorilor de comori (culturale şi existenţiale), Radu Anton Roman a avut un parcurs încărcat de provocări şi aventuri, excelând, în stilu-i caracteristic, în meserii şi ocupaţii pe care rareori le practică, într-o viaţă, un singur om. A fost, printre altele, scriitor, jurnalist, om de televiziune, ghid şi translator al echipei oceanologului francez Jacques-Yves Cousteau în expediţiile lui din Delta Dunării. Alături de acesta, Radu şi-a descoperit vocaţia de explorator, pe care a canalizat-o pentru a readuce la viaţă reţete româneşti şi semne antropologice legate de hrană. Cartea lui de bucate şi emisiunea "Bucătăria lui Radu" (cu care ne-a încântat vreme de aproape 7 ani la Pro TV) sunt rezultatele fireşti ale acestei preocupări necontenite de a pune în valoare tradiţia românească. "Îţi dau ciorba, dă-mi eternitatea!", spunea Radu glumind, adăugând serios: "Mâncăm pentru ca viaţa să fie mai frumoasă, mai colorată. Aici intrăm în cultură. De-aici, halitul devine cultură. Mucenicii, vinul sfânt, prescura sfântă, colacul de Paşte, pomana porcului. Toate arată că mănânci o bucăţică dintr-un simbol, iar bucăţica aia e, cu siguranţă, drumul tău spre ceruri".
Bucătăria, ca bibliotecă
Unul dintre prietenii şi admiratorii lui, omul de cultură Andrei Pleşu, scria: "Înzestrat cu toate darurile creatorului baroc şi ale consumatorului expert, Radu Anton Roman face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importantă a unei bucurii e comentariul. A găti e a scrie. Nici o senzaţie nu e deplină, dacă nu devine cuvânt. Voluptatea de a povesti o mâncare şi de a construi, în jurul paharului, zglobii piruete lirice justifică şi amplifică plăcerile mesei. Neobişnuită este investiţia de efort, de salahorie, la care consimte RAR. pentru a documenta jubilaţia. Bucătăria e bibliotecă, arhivă, laborator. Siesta e activitate de cercetare. Ponciful «unităţii de granit» a expresiei culinare autohtone (în jurul sarmalelor şi mititeilor) se spulberă pentru a face loc unei diversităţi feerice. Adevărului canonic i se substituie, salutar, sărbătoarea adevărurilor multiple, culese în fiecare sat, pe fiecare vale, ogradă cu ogradă".
BRÂNZOAICE DE BRĂILA
● Ingrediente: Aluat: 1 kg făină, 3 ouă, 500 g unt, 250 g caş dulce, 100 g caşcaval, 250 ml lapte, 250 g telemea de Brăila (din cea cu piper în ea); Seara: Se frământă toate cât de bine şi se lasă să respire o noapte la rece; Dimineaţa: Se taie pătrate (cercuri, romburi, cum vreţi); Glazură: 2 ouă, 200 g caşcaval ras, 200 ml smântână (dacă vă place).
● Preparare: Se bat ouăle. Se ung brânzoaicele cu ou şi se presară caşcaval ras. Se pun în cuptor, la foc mic, până se rumenesc. Se oferă cu o cană de smântână la-ndemână.
Cu smântână sau fără, brânzoaicele sunt o magnifică gustare între două ţuici sau o intrare grandioasă între o ţuică şi o ciorbă.
