Unul dintre cele mai bune vinuri pe care le are ţinutul
buzoian e Roşul de Blăjani, capabil să concureze cu etichete renumite pe plan
naţional. Se zice că la Blăjani, dacă ceri o cană cu apă, ţi se oferă, cu mare
plăcere şi generozitate, o cană cu vin...
După desfiinţarea CAP-ului, blăjănenii şi-au luat viile înapoi, circa 260 de hectare, şi au continuat să producă vin după metoda tradiţională locală. O asociaţie neguvernamentală, numită “Prietenie”, a intrat în parteneriat cu vinificatorii dintr-un sat francez din regiunea Bordeaux, trimiţându-şi acolo, “la studii”, pe toţi cei 20 de producători ai săi. Aşa că, azi, “Roşul de Blăjani” se face, la sursă, cu ştiinţă franţuzească şi iscusinţă românească. Un hibrid de succes.
La prima ediţie a “Festivalului Vinului” de la Focşani, vinul a obţinut medalia de argint. Unul dintre producători, Ene Ion, ne spune că pentru el, pasiunea pentru viţa-de-vie, care e un “defect de familie”, cântăreşte mai mult decât profitul. Grija lui principală este ca vinul pe care-l produce să fie curat şi în respectul tehnologiei tradiţionale: să fermenteze pe pulpă
3 săptămâni, să i se facă circularea de două ori pe zi, butoaiele să fie din stejar nu mai vechi de 4 ani, să evite contactul cu metalele şi să aibă analizele făcute la timp. Rezultatul: o producţie culeasă şi vinificată la timp, un vin sănătos şi atrăgător.
Roşu, sec şi... de Blăjani!