La Hanu’ berarilor, birjar!

„De trei zile beau la bere/ Las' să beau că n-am muiere.” De prin pivniţe răscolite de timp parcă se aude acest scurt „imn” al berarilor, al băutorilor de bere şi, de ce nu, al tuturor! Pentru ei, pentru trecutele şi frumoasele vremi citadine, pentru ca viitorul să nu le uite s-a deschis în Capitală Hanu’ berarilor.

Bogdan Petriceicu Hasdeu nota într-o scriere a sa: „Bere? O băutură atât de germană şi atât de modernă în ţara noastrăĂ Bere în epoca lui Ştefan cel Mare? «Ce anacronism!», vor striga desigur lectorii citind aceste rânduri. Le vom răspunde pe scurt, încurajând mai ales pe cei cari nu beau bere din sentiment patri¬otic, că ea nu este nici germană, nici mo¬dernă! Mai întâi de toate, cuvântul bere e curat românesc, dând substantiv din verbul «a bea». Al doilea, până în momentul de faţă, locurile unde se păstrează orice fel de băutură - bere, vin, rachiu etc. - poartă la noi numele de pivniţă, adică berărie, ceea ce dovedeşte că la început acele locuri nu erau în România decât numai pentru bere".

S-a deschis de curând. Pentru bere, şi nu numai. S-a deschis Hanu' berarilor! Interbe¬lic. Cu clasă. Frate „de inspiraţie" cu Caru' cu bere.

CONAC
O frumoasă clădire aflată în spatele bisericuţei Sfântul Spiridon. Operă ce aparţine arhitectului Petre Antonescu (îi poartă semnătura creativă, printre altele, Palatul Creţulescu de la Cişmigiu, Facul¬tatea de Drept şi Palatul băncii Mar¬morosch-Blank). Construită în 1914, în stil neoromânesc. O respectabilă casă boierească: are cramă, demisol, parter înalt, mansardă şi pod, grădină de vară. Clădirea i-a aparţinut lui Dumitru Oprea Soare (de aici denumirea de Casa Soare), apoi pe vre¬mea comuniştilor a fost sediu de partid până a fost transformată în Restaurantul Bucur. Acum a fost transformată în hanul sus-menţionat.

Iz de conac vechi, lambriuri minunat lucrate, candelabre cu design ce-ţi opreşte răsuflarea, oglinzi în care e posibil să se prelingă la un moment dat farmec de chip interbelic.

Chelnerii poartă „uniformă", şorţ şi papion. Berea casei e pe primul loc (însoţită de alte nume de beri „la modă", bineînţeles). Gustări româneşti, dar şi de inspiraţie balcanică, sau de inspiraţie oare¬cum vieneză, deserturi ornate cu fantezia anilor '30-'40, program artistic - în spirit¬ul atmosferei (după caz, şi în funcţie de muşterii, ca să păstrăm un ton aproape caragialesc).

Nu ştim dacă Bogdan Petriceicu Has¬deu, dacă ar mai fi trăit (printr-o minune a timpului), ar fi preferat berea de aici sau i-ar fi plăcut să ciupească din când în când din crema de zahăr ars şi tortul casei cu fulgi de migdale. Tot ce vă putem spune este: „La Hanu' berarilor, birjar!".