Anul acesta, duminica, 11 februarie, a fost ultima zi "de dulce" sau "de frupt" cand mai sunt ingaduite bucatele ce contin carne, inainte de Paresimi. Se numeste Duminica Lasatului de Sec. In saptamana care urmeaza, alaturi de legume, doar branza si lapte mai avem voie. Si astea doar pana la Lasatul de Sec de branza.
Anul acesta, duminica, 11 februarie, a fost ultima zi "de dulce" sau "de frupt" cand mai sunt ingaduite bucatele ce contin carne, inainte de Paresimi. Se numeste Duminica Lasatului de Sec. In saptamana care urmeaza, alaturi de legume, doar branza si lapte mai avem voie. Si astea doar pana la Lasatul de Sec de branza.

Cum se pregateau crestinii odinioara si ce obiceiuri aveau legate de aceasta perioada? In primul rand, cei de la tara aveau doua randuri de blide si unelte de facut bucatele: unele pentru cele "de frupt" si altele pentru cele "de post". Dar nu toti isi permiteau acest lucru. Mihai Lupescu, stralucit antropolog al bucatelor danubiano-carpatine, consemneaza: "Daca nu-i putere sa le ai asa, atunci gospodina, la spolocanie (a doua zi de lasatul de sec, cand se spala vasele), le fierbe si le spala cu lesie ca sa iasa unsoarea si fruptul din blide, si apoi le intrebuinteaza si in post". Ceaunele, tigaile si oalele de spija (fonta sau tuci) se ardeau in cuptor.

Se spune ca in prima zi a Postului Mare oamenii se curatau trupeste, mancand numai "bors holtei". Era bors facut fara legume, doar cu paine si malai, care avea rostul de a curati gura si stomacul de mancarurile de frupt.

Iertarea pacatosilor

Galustele de post Se fac numai din orez pasat, crupe ori grau bulgur, in care se pune si prajitura cu ceapa ori legume, si uneori varza tocata. Umplutura se pune in frunze. Galustele se fierb, se inacresc, apoi se pun in masa. Galustele de post se pot face si din legume multe, tot in felul aratat, legumele cu prajitura slujind ca umplutura. culeasa din volumul "Din bucataria taranului roman", de M. Lupescu, Editura Paideia 2000

Un obicei al locuitorilor Capitalei, pe vremuri, erau iertaciunile. Practica incepea de la Curtea Domneasca si continua pana la familiile saracilor. In ultima duminica, dupa cum mentioneaza Dimitrie Papazoglu in "Istoria fondarii orasului Bucuresti", o carte-document, domnul primea "vizita solemna". Salonul era plin de lume, iar mitropolitul citea rugaciunea crestineasca "Tatal nostru…". Cand ajungea la cuvintele "si iarta noua greselile noastre, precum iertam si noi greselile gresitilor nostri", "logofatul Dreptatii", un fel de ministru al Justitiei de astazi, cu o lista in mana, il ruga pe Domnitor sa-i ierte pe cei vechi din inchisori sau sa le usureze pedeapsa celor mai noi. Voda se intoarcea catre mitropolit si catre boieri si le spunea: "Preasfinte si cinstiti boieri, rog pe Dumnezeu ca totdeauna sa va am de ajutor la asemenea faceri de bine". Se lasa sec de ura si se da dezlegare pentru iubirea aproapelui…!