Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prietenii şi vecinii. Fără ei, viaţa e pustie! Mai o vorbă, mai o râcă, mai o nuntă, un botez. Ba chiar şi o berică servită aşa, clătinat, pe aleea blocului. Bine că suntem sănătoşi că de belele nu ducem lipsă!
Nici n-am intrat bine pe uşa blocului că mă şi ia în primire Lisa. Îmi toarnă rapid nişte baliverne şi după ce am luat-o din scurt, mi-a zis pe nerăsuflate: "Vă rog frumos, vine pe la mine o prietenă şi nu ştiu cu ce să-i servesc". "Înţeleg că sunt mai mulţi?" "Da, vine şi Titel, nepotul Anetei. Âla care-mi trage clopotele de măritiş. Da, eu nu-l vreau că e mitocan", îmi mai spune ea ca să mă lămurească în privinţa asta. "Şi, ce vrei?", o întreb zorită. "Păi, vă rog să mă ajutaţi să fac o băutură răcoritoare, da... ceva mai cu alcool". Am întrebat-o dacă a cumpărat ceva anume şi mi-a zis că, la ziua prietenei, Doina, a băut ceva deosebit, dar nu ştie cum se cheamă, dar avea nucă de cocos. "Să vii la mine cu ce ai cumpărat ca să vedem ce putem încropi. Fata a sărit să mă pupe, fericită că am acceptat.
Nici n-am apucat să-mi pun cumpărăturile în frigider că Lisa a apărut cu o pungă de plastic burduşită. În pungă avea un salam, unt, castraveţi, o conservă de şprot afumat, lămâi, caşcaval. "Păi, din toate astea poţi să faci sandvişuri, dar băutura din ce vrei s-o faci?" "A! Am aflat din ce era băutura aia!", îmi zice ea fericită, "şi mă duc să aduc tot ce trebuie", apoi ieşi pe uşă.
PREGÂTESC. Pun eu pe hârtie cum avea să aranjeze nişte "frigărui" asortate pentru gustare, din ce aveam pe masă şi, după aproape o oră, încep să constat că Lisa nu mai venea. M-am gândit că nu avea vreun produs şi s-a dus pe la magazine. Am mai aşteptat o jumătate de oră, mi-am luat inima în dinţi şi toate ingredientele pe care le pregătisem deja, şi am coborât la ea. Sun şi-mi deschide Lisa, desfigurată de plâns. M-am speriat. Am întrebat-o ce-a păţit şi, printre hohote, mi-a arătat, o nucă de cocos spartă şi una întreagă, pe masă.
Nu înţelegeam. "De ce plângi?", o întreb. "Păi, am vrut să scot laptele de cocos din ea şi am spart-o prea rău şi am rămas fără zeamă", zise ea cătrănită rău. "Măi fată! De ce nu m-ai întrebat cum se face? Şi, nu are lapte, ci un suc. Laptele se pregăteşte din miezul alb. Nu trebuie să spargi nuca dacă vrei să-i scoţi sucul. Uite, să-ţi arăt!" Am luat nuca întreagă şi i-am arătat cum trebuie să-i dea găurile, i-am pus un pai într-una şi i-am dat să soarbă din ea. Lacrimile Lisei se potoliseră şi, cu mâna tremurândă apucă nuca, sorbi şi mă învălui într-o privire umedă şi fericită, ca a unui copil.
M-a înduioşat! Am scos lichidul din nuca întreagă, apoi am pregătit un lapte de cocos, din miezul ras al celei sparte. Am pus în congelator compotul de ananas, iar laptele de cocos şi fructele le-am pus în frigider. Apoi i-am arătat cum trebuie să facă minifrigăruile pe beţele aduse de mine şi i-am pus pe hârtie cum să facă coctailul. I-am scris cam aşa: "trebuie să ţii cont de câţi băutori ai şi să le prepari cel puţin două pahare de fiecare. Cum le prepari le pui în frigider. Deci, pentru un pahar pui un sfert lapte de cocos, apoi de două ori cantitatea de lapte, pui vermut alb, restul aşchii de compot de ananas îngheţat. Amesteci bine. Dar, nu uita! Buza paharului trebuie ornată cu un guler de fulgi de cocos. Îl faci aşa: într-o farfurică joasă, pui un strat subţire de apă, sau alcool. Bagi paharul cu gura în alcool şi apoi în fulgi de cocos, puşi în altă farfurică, tot în strat subţire, cât cel de apă. După ce ai făcut prima ornare, pui băutura, amesteci cu grijă şi montezi bucăţele de ananas, sau pepene galben şi cireaşă sau căpşună. Gata, poţi să pui paiul! Dacă n-ai vermut, poţi pune vodcă şi puţină esenţă de vermut".
Am încurajat-o şi i-am zis să mă caute dacă trebuie. Nu a trebuit! Pe la zece seara, cei patru musafiri ai ei, chiuiau de zor, în holul de la intrare, de unde am înţeles că răcoritoarea pina colada îi încinsese bine.
