Oamenii marii

Sprijinit de stalpul foisorului in care am luat masa, beau in tihna, pe post de desert, un pahar de bere de culoarea nisipului ce se-ntinde de-a stanga si de-a dreapta, cat sa-l cuprinzi c-o privire. Am intors spatele hotelurilor ce-si itesc cu nesimtire capetele dinspre Olimp pe deasupra unui palc de copaci pitici si ma bucur de privelistea baracilor de pescari in fata carora, pana aproape de valuri, plase mari stau la uscat.

FABULE PE LITORAL. Cu sau fara legatura cu actiunea berii asupra florei (nu si faunei) stomacale, resturile calcanului fript pe plita incep a-mi face din ce in ce mai insistent cu ochiul (desi cap nu prea mai are) de pe platoul garnisit cu midii si rapane. Dar nu ma-ndur inca sa dau briza racoroasa pe-o hamsie si-un mujdei (zic asa ca sa nu-mi fac pofta prea mare) si ma distrez privind trei pescarusi tembeli care incearca sa-i fure unui caine o capatana de chefal. Cand unul il ciupeste smechereste de coada, ceilalti doi se-agita pe data sa captureze un pranz usor. Dar patrupedul nu se lasa cu una cu doua. Alearga dupa ei ca dupa muste, cu capul saltat, si musca din cand in cand aerul, doar-doar o reusi sa-si disciplineze colegii de plaja pusi pe jecmaneala. Dar ofensiva pe trei fronturi n-are ca rezultat decat un clantanit final strident care-l face pe posesorul setului de dinti sa schelalaie de durere.

Nea Mircea, omul pe chipul caruia, intre doi pesti si-un banc bun, poti citi povestea unei vieti de pescar

Cainele a obosit, iar din capatana de peste calcata in picioare n-a mai ramas decat un bot de carne plina de nisip. Gasca de pescarusi pare sa fie si ea usor surmenata de insucces si pare a face pace. Se apropie cu pasi marunti de patruped. Unul dintre ei ramane in urma, apoi se opreste. Avangarda isi dezmorteste aripile si face un zbor de control pana-n spatele cainelui. In acelasi timp, pescarusul ramas pe nisip se repede la bucata de carne. Cainele face pasul la offside, pierde din vedere carnea si-si pierde randul la capatana de peste, in vreme ce pasarile victorioase cauta alte zari mai potrivite pentru un pranz in tihna. "Nici o masa fara peste" citesc in ochii cainelui ca pe vremuri la cinema si-l urmaresc cum, spasit, sau poate planuind razbunari diabolice, se retrage la umbra unei barci rasturnate pe un colt de plaja.

Rubin Crasovski, studentul-pescar venit sa descopere marea despre care agentiile de turism doar vorbesc

DIN SPUMA MARII. Lupta m-a extenuat. Decid sa ma-ntremez cu niscai chefal (sac! eu mai am!) si dau sa ma asez. Dar zarva iscata parca din senin ma trage din nou aproape de balustrada foisorului. O barca se apropie de mal, iar stolul de pescarusi deranjati din plutirea fara griji ii cearta din rasputeri. Un tanar sare pe mal si trage cu toata puterea de-o sfoara legata de carena. Alti doi sar sa-l ajute. De un ochi metalic leaga iute un cablu de otel, apoi inghit in cativa pasi intinderea de nisip. Iar troliul se cazneste trosnind sa-nfrunte otelul. Sipcile din lemn se inconvoaie sub povara barcii incarcate. Nisipul scrasneste inciudat. In navoade se zbat roadele zilei...

"Eu sunt student la turism. Ani la rand am lucrat in agentii de turism. Dar mi-am zis: «Ce atata hartogaraie in care vorbesc despre lucruri pe care nu le-am vazut niciodata!» Si-atunci m-am facut pescar. Aici e adevarata Mare Neagra!" - Rubin Crasovski, student, pescar

D-ALE MARII

Stransi laolalta in jurul mesei lungi din lemn, pescarii sorteaza cele stranse din navoade. Sase saci de chefali, atata au de curatat cei patru barbati. Restaurantul pentru care au trudit azi are dever. Iar clientii n-au timp. Litoralul ii cheama cu un glas fata de care taisul cutitului purtat la brau si care acum despica burti dolofane de chefali e doar o briza de-o clipa. Dar in spatele portiei de peste la gratar se ascund mult mai multe.