Personaje de martipan

Sovata, expozitie de arta culinara. La una dintre mese, imbulzeala foarte mare. Erau mai mult copii, dar si adultii se inghesuiau sa il vada pe cofetarul Lengyel Laszlo Levente, care modela diverse figurine din martipan.
O pustoaica blonda, cu pistrui, isi tinea fetisoara balaie intre palme si privea entuziasmata la mainile vrajitorului. Ochisorii ei albastri erau plini de uimire. "Oare cum poate dintr-o bucata de martipan sa faca atatea jucarii dulci?", parea ca se intreaba micuta.

JUCARIILE. Pe masa din fata lui Laszlo erau frumos asezate vulpite, ursuleti panda, dinozauri, iepurasi, copilasi care dorm si tot felul de alte jucarii care asteptau sa fie daruite si mai apoi gustate. Spre satisfactia spectatorilor, el continua sa mestereasca alte si alte figurine din martipan.

"Nu am un model dupa care lucrez. Pur si simplu imi imaginez cum arata aceste animale, si apoi ma apuc sa le fac", spune Laszlo. Nu are nici sabloane, toate dulciurile fiind executate manual.

PLACEREA DE A LUCRA. Laszlo s-a apucat de modelat martipan dupa ce a observat la o expozitie un cofetar care facea acelasi lucru. A fost incantat de ceea ce a vazut si a hotarat sa faca si el asta. Nu i-a fost greu, pentru ca a studiat alimentatia publica la liceul de profil din orasul sau natal, Odorheiul Secuiesc. De mic a fost pasionat de bucatarie. O spune chiar el: "De cand eram copil ma jucam cu vasele pe care mama le folosea la gatit". Laszlo este mandru ca a invatat aceasta arta, pentru ca nu sunt foarte multi cofetari in Romania specializati in executarea de dulciuri pe baza de martipan. "Nu cred ca sunt multi care stiu sa faca asa ceva. Sunt foarte putini in Romania cei care au invatat sa foloseasca martipanul in cofetarie."

Pare ciudat ca un barbat atat de tanar are rabdare sa stea ore in sir pe scaun si sa modeleze martipan.

Este o indeletnicire care cere foarte multa rabdare, calitate care de multe ori le lipseste domnilor. Dar Laszlo spune multumit: "Cand ma ocup de facut figurine uit cum trece timpul, pentru ca fac acest lucru din placere". Mai ales primavara, cand umiditatea aerului este potrivita, Laszlo lucreaza cel mai bine. Daca insa aerul este foarte umed, munca este ingreunata de martipanul care se lipeste de maini si devine foarte greu de modelat.

Laszlo este bucuros sa faca lumea sa zAmbeasca cu ajutorul figurilor de martipan, pe care le realizeaza cu dragoste

ARTA. Placerea cea mai mare a modelatorului de jucarii dulci este sa pregateasca figurine deosebite cu ocazia sarbatorilor. Anul trecut de Craciun a modelat un templu de 1,25 metri, in care erau oameni si un preot care oficia o slujba religioasa. Altadata, de Pasti, a realizat un ou urias, de care stateau agatati niste iepurasi care il vopseau. Au venit la el si clienti care au cerut torturi si prajituri realizate din martipan, in diverse forme si modele. Cea mai haioasa cerere a fost un tort imens in forma de broasca. Laszlo spune ca, daca ciocolata este printesa cofetariei, atunci martipanul este regina. Acesta da dulciurilor gratie si eleganta, iar totul este completat de gustul deosebit pe care il are.

Martipanul pe care il foloseste Laszlo este adus din Olanda si e preparat din zahar si migdale. Pentru a realiza figurinele, cofetarul mai are nevoie si de apa cu zahar, amestec ce il ajuta sa lipeasca diverse parti ale "jucariilor".

PASIUNE. In timp ce vorbeste, Laszlo continua sa modeleze martipan. Din mana lui ies frunze mai mari sau mai mici, care vor fi folosite pentru un buchet dulce de trandafiri. Este atat de atent la ceea ce face, de parca ar vrea sa le dea viata figurinelor pe care le executa. Vazand pasiunea cu care lucreaza, pare nefireasca intrebarea: "Cat costa?". Raspunde incet, ca nu cumva sa isi supere prietenii care au iesit din mana lui. Dar spectatorii cumpara, pentru ca fiecare dintre ei vrea sa ia acasa o bucata din lumea dulce a lui Laszlo. Iar acesta este multumit daca poate face oamenii macar sa zambeasca.

PASTA DE MIGDALE Conform datelor istorice, martipanul a fost preparat pentru prima data in Orientul Mijlociu si a fost adus in Europa in Evul Mediu, de catre turci. De-a lungul timpului, regiunea din Germania cu iesire la Marea Baltica a ajuns sa fie considerata "taramul martipanului", pentru ca aici sunt cei mai mari specialisti in domeniu. Pe langa migdale si zahar, in martipan se mai pot adauga apa de trandafiri, miere si conservanti. Pana in secolul al XVII-lea, in Spania si in Portugalia, martipanul era produs de farmacisti, considerandu-se ca era un adevarat binefacator al celor bolnavi. De-abia apoi producerea lui a devenit apanajul cofetarilor. Pana la descoperirea Lumii Noi, cand zaharul era un lux pentru europeni, martipanul a fost o adevarata delicatesa, servita doar la mesele oficiale ale conducatorilor de stat.