Poftă de brânză şi cârnaţi. Bran, Praid, Pleşcoi – trei nume pentru bucătăria toamnei

Inceput de octombrie. Vreme numai buna de pus la pastrare, pe iarna; de numarat si impartit castigul dupa munca de-un an. E timpul cand si cel mai sarac om se-ndestuleaza cu darurile campului si cu milostenia lui Dumnezeu, care-i asaza pe masa painea, laptele si carnea, facandu-l sa uite, vremelnic, jalnica-i stare.

La Bran, in weekend, a avut loc alesul sau "ravasitul" oilor, manifestare simbolizand sfarsitul anului pastoral. Dupa coborarea de pe munte, stapanul de stana inapoiaza fiecarui proprietar efectivele si defi­nitiveaza intelegerea, predand branza si incasand sumele de pasunat. Participantii la eveniment au avut prilejul sa cante, sa danseze si sa manance pe saturate bulz, branzeturi si pastrama de oaie. E greu sa fii cioban la oi? "Noi, imi spune Mihai Bujor, cioban cu 500 de oi, stam 8 luni pe an izolati la stana, dar castigam un ban muncit. Nu ne cumparam elicoptere din leafa, dar renteaza." Cum aduna oile? "Fluieram, fiecare dupa cum a invatat. Ne ajuta mult si cainii, care-s tot timpul dupa oi, mai ales aceia mici, carora le spunem caini de-ntors." De ce poarta cainele jujeu? "Jujeul il bate la picioare. Cainele nu poate fugi dupa caprioare sau iepuri si nu-l impusca vanatorul."

La Praid, in tinutul Muresului, gospodinele au incins ceaunele cu sarmale pentru Festivalul sarmalelor, care a tinut trei zile si a pus in joc inventivitatea culinara a zeci de participanti. Ei s-au luptat pentru premiile la categoriile "cea mai gustoasa sarma", "cea mai originala reteta", "cea mai frumoasa prezentare", "cea mai mare si cea mai mica sarma" s.a. Fanfara satului, defilarea echipelor (jumatate din Romania, jumatate din Ungaria), invocarea zanelor mitologice locale, dar si concertul trupei Spitalul de Urgenta au fost ingredientele de succes ale acestei a 17-a editii. Un semn al confuziei: la Praid, spun unii, spre sfarsitul festivalului, mititeii au inlocuit sarmalele, si comertul, traditia.

Intr-o vreme in care ne-am obisnuit sa se spuna despre noi ca batem toate recordurile nefericite, la Berca, o mana de entuziasti ai artei culinare si ai ospitalitatii incearca, de patru ani, sa stabileasca un record de audienta la Festivalul Carnatilor de Plescoi. Aici, carnatii sunt deosebiti pentru ca au la baza carnea oilor care au pascut iarba de pe saraturile din zona; in amestec cu carne de vita si cu mirodenii, dupa retete locale, trasa in mat subtire de oaie si afumata cu lemn de brad, compozitia carnatilor de Plescoi este, pe merit, unica. "Poti duce oile sa pasca in alta parte, dar nu poti lua si iarba sarata de la Berca", ne spunea Stefan Varga, un degustator al acestor "saucissons" romanesti. Daca recordul de parti­cipare a fost batut la aceasta a patra editie a "plescoilor", iar "Fomila de Plescoi" si "Setila de Berca" si-au doborat si ei recordurile personale, mai ramane deschis concursul pentru cel mai lung carnat de Plescoi. Cum nu s-a nascut oaie cu intestin de 100 de metri, organizatorii au legat bucata cu bucata, stabilind un lant al bucuriei de a fi laolalta. Si aici, trebuie sa-l pomenim pe maestrul bucatar Horia Virlan, fiul comunei, care a "adus" carnatii de Plescoi in cassoulet-ul Frantei, si pe "haiducii" cantareti din formatia Nemuritorii, care apar, intotdeauna, in prag de octombrie, in curtea Casei Matei, calare si cu flinta-n brau.