Pofta de castraveti

Nu mai stiu ce sa gatesc. Am facut atatea bunatati in ultimul timp, si pentru mine, si pentru nora-mea, ca nu ma mai tenteaza nimic. De fapt asta cred ca e problema.

Mi-e pofta de ceva si nu stiu de ce. As vrea sa fie si cu putina carnita, dar am mancat atata carne in ultimul timp, ca... Dar nici de salata goala n-am pofta.

Domnul Socru e si el cam apatic. Il intreb ce vrea la cina si spune "Ce vrei tu, draga", il intreb ce vrea la pranz, "orice, draga". Dar aseara a avut o initiativa cum nu i s-a mai intamplat de mult.

Stateam in pat si el se uita la televizor, iar eu citeam ceva, cand il vad ca se ridica brusc si dupa cateva minute se intoarce cu o farfurie mare plina cu muraturi. Si am mancat amandoi la castraveciori si la gogosari acri, ca pe urma n-am mai dormit toata noaptea de sete. Astazi de dimineata ma suna nora-mea cu o voce mieroasa. Mi-am dat seama ca vrea sa ma roage ceva si de aia am vrut sa i-o iau inainte si i-am spus imediat ca n-am dormit toata noaptea fiindca am mancat muraturi. "Vai", zice ea, "muraturi din alea bune din care ne-ai dat si noua! Asa am patit si eu intr-o seara. Dar tocmai voiam sa te rog si eu ceva legat de muraturi."

Nici nu mai era nevoie sa-mi spuna ca vrea ceva... Daca si-a adus ea aminte ca le-am dus muraturi, era clar. Ca, stiti, din cand in cand o apuca amnezia. Si nu-i trece decat cand are nevoie de ceva.

"Ia zi, draguta, ce-ti doreste inimioara. Dati vreo petrecere si ati ramas fara muraturi? Iti mai dau un borcan, ca si-asa domnul Socru a mancat aseara cam multe si nu prea are voie." "Nu, mami, nu vreau muraturi, ca ne-ai dat destule, Slava Domnului, si mai avem din ele." E grav de tot, mi-am zis. Pai, cand mi-a mai zis mie nora-mea ca "i-am dat destul"? "Nu, mami", vine repede confirmarea la banuielile mele, "voiam doar sa te rog sa faci si dumneata o mancarica de castraveti acri, ca nu mai pot de pofta si mie nu-mi iese niciodata asa de buna." "Daca nu pui suflet, de-aia nu iese". "Ba pun suflet, mami, dar castravetii n-au niciodata acelasi gust ca la tine. Si trecem noi diseara pe la tine sa mancam, da?"

Si-uite asa am iesit din impas si mi-am dat seama ca si mie mi-era pofta de-o mancare de castraveti. Tot nora-mea, saraca!...

M-am apucat, bineinteles, de gatit si mi-a iesit ceva nemaipomenit. Ca mancarea asta de castraveti are si ea secretul ei. Trebuie sa pui ceapa cat mai multa, ca sa o indulceasca si vreo doi morcovi taiati marunt. Iar castravetii si maslinele trebuie puse in acelasi timp, atunci cand carnea e aproape fiarta.

Si inca ceva, e musai sa o faceti cu costita de porc. Altfel n-are gust.

Intrebati-o pe nora-mea, daca pe mine nu ma credeti.

MANCARE DE CASTRAVETI

Luati un kg de ceapa si doi morcovi, taiati totul marunt si puneti la fiert in ulei cu apa. Lasati pana se inmoaie si pe urma adaugati carnea, cam un kg, ca sa fiarba la un loc cu legumele si sa ia gust. Sarati si piperati, puneti si-o foita de dafin, ca da gust, si pe urma lasati sa fiarba. Cand vedeti ca s-a mai inmuiat carnea adaugati vreo 6 castraveti murati taiati rondele si un pumn zdravan de masline si lasati mai departe pe foc. Cand s-a fiert si castravetele adaugati o farfurie de rosii in bulion, tocate marunt si un praf de marar uscat. Lasati sa se fiarba bine rosiile si... gata.