RETETA DE VEDETA
POMPILIU KOSTAS RADULESCU
|
"Daca imi spui ca sunt un regizor mediocru, te mai iert. Dar daca zici ca sunt un bucatar prost, ma supar rau pe tine", incepe cu umor regizorul Moshe Yassur.
"Mie nu prea imi plac mancarurile complicate. Nici sa le prepar, dar nici sa le mananc. Evident, apreciez rafinamentul unei bucatarii deosebite, dar, daca ar fi sa aleg totusi ceva anume, acesta ar fi un preparat simplu, care sa ma satisfaca.
Citește pe Antena3.ro
Ca sa intelegi mai bine ce vremuri traiam noi atunci, am sa-ti spun o vorba de-a mamei despre mamaliga. Ea zicea ca, in prima zi, mananci mamaliga cu ce ai gatit. A doua zi, daca mai ai, o tai felii si pui pe ea marmelada. Iar daca iti mai ramane si pentru a treia zi, atunci o pui la prajit si spui ca mananci pandispan. Acum remarca asta suna amuzant. Pe atunci insa era o realitate de fiecare zi care numai sa razi nu te facea. Eu eram atunci abia in cursul primar, la noi, in Raducaneni."
Nu imi place sa ma complic
|
Mai tarziu am plecat la liceu in Iasi, iar de acest oras ma leaga de atunci o dragoste care se va sfarsi doar o data cu mine. De altfel, odata ajuns in Israel, mi-am schimbat numele din Stumer in Yassur, ca sa se stie bine ca sunt din Iasi. Acolo, in 1947, am intrat la Conservatorul de pe langa Teatrul National, unde Neculai Venias infiintase o clasa de tineret. La examenul de admitere, eu m-am prezentat cu "Scrisoarea a III-a", de Mihai Eminescu. Dupa ce am recitat, a venit la mine un domn solid cu parul alb, care fusese in comisie, si m-a sarutat pe frunte. Apoi i-a cerut lui Ion Daicu, care era pe atunci directorul teatrului, sa aduca studentii din anul III "sa vada si ei cum un pui de evreu vorbeste limba romana". Asta s-a si intamplat. La sfarsitul examenului, la plecare, Neculai Venias s-a apropiat de mine si mi-a spus: "Moise, sa nu te mai speli pe frunte cate zile oi avea! Te-a pupat Mihail Sadoveanu". Apoi a deschis portofelul si mi-a dat 100 de lei, ca sa-mi cumpere mama o pereche de pantofi, ca umblam descult.
Paralel cu studiile, am fost si angajat la teatru, unde am jucat roluri, pe masura varstei mele de atunci, in "Othello", de William Shakespeare, "Guvernatorul provinciei", de Fadeev, si atatea altele, alaturi de actori uriasi ai vremii, ca Iosef Ligheti, Zoe Diacu, Constantin Sava, Neculai Suba sau Margareta Baciu. Pe timpul verii, luam parte la productiile noului teatru de limba yiddish de la "Pomul Verde", jucand alaturi de Nusa Grup, Marcel Finchelescu, Simson Fridman si Avrum Noimark, impreuna cu care am fost si arestat in 1949. Amandoi recitasem din poeziile lui Itzik Pfefer, care, desi noi la Iasi nu aveam de unde sa stim, cazuse in dizgratia Moscovei. Era o acuzatie foarte grava pentru vremurile acelea, care ar fi putut avea urmari serioase. Nu stiu nici pana azi cum a facut, dar Izu Sapira, care era directorul teatrului, a reusit sa ne scoata din beciul chesturii si acuzatiile au fost retrase. Cred ca acela a fost momentul in care mama mea a decis ca e timpul sa plecam din tara.
Ajuns in Israel, dupa serviciul militar, m-am intors la prima mea dragoste, teatrul, si m-am "inrolat" la Studioul Habima. Dupa studii, am injghebat o trupa la Ierusalim, unde am tradus si am montat "Steaua fara nume", de Mihail Sebastian. Piesa a fost premiata si am primit o bursa de studii la Paris, la Universit... du Theatre des Nations, unde l-am avut ca profesor pe Jean-Marie Serreau. I-am devenit asistent de regie si, prin el, am avut onoarea sa-l cunosc indeaproape pe Eugen Ionescu.
Reintors in Israel, am ocupat catedra de actorie la Studioul Nissan Nativ din Tel Aviv si, in 1970, am fost invitat de New Federal Theatre sa montez "Andora", de Max Frisch. Dupa premiera, mi s-a oferit un contract si am ramas in Statele Unite, unde, pe langa regie, detin catedra de teatru la Colegiul New Rochelle, din New York. Dar n-am uitat ca sunt roman si, in ultimii zece ani, am motat la Chisinau, Braila, Bucuresti cu marea bucurie ca sunt din nou acasa. Dar, ce faci? Nu mananci?", se intrerupe gazda mea. Furat de poveste, am uitat si sa gust din puiul cu lamaie care deja s-a racit in farfurie. Acum, ce sa mai fac? Eu va dau reteta si hai sa mancam impreuna!
|
"Ma simt un copil al Iasiului; Iasiul bombardamentelor, dar si al teiului lui Eminescu. Acolo ma simt acasa. E un paradox imposibil de explicat. Nimic nu se poate compara cu anii de ucenicie la teatrul din Iasi. Acolo am invatat ce inseamna teatrul.
Moshe Yassur - regizor |
RABDARE SI TENACITATE
| ||
Aici, esentiala este si formarea ca profesionist. Eu nu pot sa-mi uit minunatii profesori, desi indrumatori cred ca ar fi un cuvant mai potrivit, pe care i-am avut la Conservator. Un Miluta Gheorghiu, la clasa de comedie, un Constantin Dancinescu, la dictie, un Neculai Venias, la actorie, pentru mine au avut o contributie decisiva in formarea ca om de teatru si, in mare parte, mi-au definit existenta in aceasta meserie. Andy Warhol spunea ca fiecare om are parte in viata de 15 minute de vedetism. Nu trebuie sa ne lasam furati de un miraj. Eu as adauga un proverb american, "Every dog has his day", si cu asta am spus tot!
|
PUI CU LAMAIE
| |
|