Salata verde, iarna alba

Dimineata geroasa de ianuarie. Un soare plin, dar "cu dinti", imi arunca zambete de dupa perdea. Gandul imi zboara catre zilele de vara, cand, mult mai darnic, soarele imi dadea energia de a sari din pat la primul sunet al ceasului. De unde sa iau eu acum energia? Ei bine, din micul dejun! Unul ca de vara, cu rosii, salata si, de ce nu, si cu fructe!

Rosii ca focul, rosii ca pasiunea, rosii ca iubirea, rosii… ca tomatele pe care le aveam in frigider. Si verde de primavara, verdele sperantei l-am regasit in frunzele de salata cumparate deunazi de la supermarket. Apoi cateva lacrimi de rodie si de migdale, un strop de ulei de masline, un praf de sare si o ploaie suava de piper au completat peisajul de vara din bucataria mea. Afara, zapada imi saruta furtunos geamurile.

DE LA INCEPUT. In acest peisaj iernatic putina istorie nu ar strica. Si cum rosiile sunt personajele principale, sa vedem cum au ajuns ele pe mesele noastre. Rosiile nu au fost considerate alimente decat din secolul al XVI-lea. Pana atunci au fost considerate fie otravitoare, fie plante decorative. Vestea ca ar fi otravitoare li s-a tras de la faptul ca fac parte din aceeasi familie cu alte plante cu efecte halucinogene. Denumirea italieneasca a rosiilor este "pomodoro", care se traduce prin "mere de aur" sau "merele dragostei". Acest nume se trage din faptul ca primele tomate care au ajuns in Europa au avut culoarea galbena. La origine rosiile au fost cultivate de populatia azteca. Atunci cand exploratorul Cortez a cucerit orasul Tenochtitlan, cunoscut astazi sub numele de Ciudad de Mexico, a luat aceste legume si le-a dus in Europa.

Cu rosiile nu e de gluma nici atunci cand le gatim. Atentia trebuie sa fie maxima pentru a nu strica preparatul. La salata propusa de mine, tomatele trebuie taiate felii subtiri si asezate intr-o forma rotunda. Dupa ce se pun rosiile, se pune salata in mijloc si apoi se scoate cercul.

MICI SECRETE. Rosiile nu capata aroma potrivita decat atunci cand sunt date in parg. Chiar daca nu au un aspect la fel de placut ca acelea mai putin coapte, aroma lor va fi desavarsita. Aceasta din urma este un indicator mult mai sigur asupra calitatii rosiilor. Daca insa codita acestora pastreaza inca aroma de gradina, atunci puteti fi siguri ca veti avea cele mai bune tomate. Daca vreti sa le pastrati la rece, trebuie sa tineti cont ca temperaturile foarte scazute distrug aroma rosiilor si le inmoaie pulpa. Atunci cand gatiti rosiile adaugati in mancare un praf de zahar. Daca preparati rosii umplute, puneti-le la cuptor in forme pentru briose. In felul acesta isi vor pastra aspectul intact.

PUTIN MAI SANATOSI

Pe langa continutul ridicat de vitamina C, rosiile proaspete mai contin o substanta benefica pentru lupta impotriva cancerului. Din cauza continutului ridicat de apa, puteti beneficia de calitatile nutritive ale rosiilor transformandu-le in suc sau gatindu-le. In felul acesta se elimina apa si raman doar vitaminele si substantele necesare organismului. Rosiile nu contin oxalati, dar au intre componente o substanta comparabila cu cortizonul. De aceea ele sunt numai bune pentru suferinzii de reumatism si de guta.

ISTORIC Originara de pe pamantul mediteranean, salata a fost cultivata de aproape 5.000 de ani. De fapt, marturii despre existenta salatei din acele timpuri s-au gasit si in mormintele egiptene antice. Grecii si romanii foloseau salata si in alte scopuri decat cele gastronomice. Era si un bun remediu in medicina, pentru tratarea insomniei.

PASTRARE Salata consumata proaspata are proprietatile nutritive necesare pentru mentinerea cantitatii optime de fier. Insa puteti gasi salata conservata, deshidratata sau congelata. Cea mai buna metoda de a pastra salata verde este sa o tineti in punga de plastic, in cutia de jos a frigiderului. Timpul de pastrare difera de la un tip de salata la altul.