Da, am cântărit mult înainte să iau o decizie atât de radicală precum cea de a ieşi dintr-un sistem în care performasem adesea şi care îmi oferise multe satisfacţii. Când alegi să lucrezi independent, eşti pe cont propiu: nu mai ai salariu fix, nu mai ai armate de producători, editori, reporteri care pun osul la reuşita ta, nu mai ai beneficiile care decurg din apartenenţa la o televiziune sau alta. Cancerul de col uterin, pe care slavă Domnului l-am învins, m-a schimbat mult, iar la capătul perioadei de convalescenţă am descoperit că sunt altcineva.
O femeie care are altfel de aşteptări de la viaţă, care pune alt preţ pe fiecare clipă şi care vrea să trăiască mai echilibrat decât o făcuse până atunci. (...)
Ce a atras după sine decizia pe care ai luat-o atunci?
Decizia mea de a deveni freelancer a atras după sine decizia de a-mi vinde o mare parte din bunurile dobândite în cei doisprezece ani de muncă, printre care şi apartamentul luat cu credit ipotecar. Şi m-am mutat din nou cu chirie. (...) Familia de la Deva suferea că nu mai apăream zilnic la tv, pentru ei însemna să mă aibă cât de cât aproape în fiecare zi şi era un prilej de fală prin cartier. Le-am răpit aceste două bucurii şi a fost greu să-i conving că viaţa mea se va schimba în bine.
Banii pe care ei credeau că îi irosesc au fost investiţi în stagii de pregătire profesională în SUA, în cursurile unei facultăţi de ştiinţe sociale în Marea Britanie, în echipamente de producţie video şi călătorii la târguri de film documentar.
Eşti jurnalist independent. Colaboreazi, printre altele, cu France 24, Al-Jazeera English şi Channel. Cum ai pus bazele acestor colaborări?(...)
E un cumul de factori care m-au transformat în corespondent internaţional, faptul că sunt capabilă să reacţionez spontan şi coerent în limba engleză sau franceză, faptul că în permanenţă sap după noi oportunităţi de networking, faptul că există oameni care mă cunosc şi nu ezită să mă recomande (...)
Acum eşti prinsă într-o colaborare, de scurtă durată, cu Kanal D. De ce nu mai vrei televiziune cu normă întreagă?
Pentru că vreau să termin master, poate chiar şi doctorat la o universitate de prestigiu din vest. Încă sunt într-o perioadă de acumulări la care nu vreau să renunţ. În acelaşi timp, vreau să-mi mai bat capul o vreme cu ideea de "mic întreprinzător" într-o ţară în care zilnic se mai închide câte o firmă. Am nişte responsabilităţi faţă de oamenii care lucrează alături de mine şi nu-mi permit să las totul baltă acum.
Sufleteşte... cum eşti? Mulţumită? Fericită? Împlinită?
În sufletul meu e tihnă acum, e recunoştinţă că viaţa mi-a mai dat o şansă, e dorinţa de a nu irosi acestă şansă şi de a nu-i dezamăgi pe cei care mă iubesc. Trăiesc zi de zi frumuseţea unui mariaj cu un om cald, care mă iubeşte aşa cum sunt şi care îmi suflă în pânze atunci când mă mai avânt într-un proiect. Părinţii, bunicii, fraţii mei sunt cât de cât sănătoşi şi, chiar dacă trăiesc modest, încă fac faţă tuturor greutăţilor. Sunt bine, mai bine decât am îndrăznit să sper.