Sat în sărbătoare

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” a îmbrăcat haine de sărbătoare. Colinde, dansuri populare, măşti înfricoşătoare care să ţină la distanţă duhurile rele, jucării şi bucate cu arome apetisante… Copiii au fost însă cei mai fericiţi, căci pentru ei Crăciunul este echivalent cu o mare “surpriză”. Cei mici nu scăpau din priviri coşurile colindătorilor, deoarece din ele se iveau fie colaci rumeni, fie nuci sau mere roşii. Alţii, mai curajoşi, se apropiau să vadă în ce fel joacă caprele şi cine se ascunde de fapt sub blana ursului.

Unii stăruiau să li se cumpere turtă dulce, alţii voiau plăcinte sau şerbet. Pentru toţi s-a găsit câte ceva pe măsură. Chiar şi pentru cei mai mari…

Daruri pentru fiecare
Pe mese se aflau vase de lut frumos ornamentate, gata să găzduiască mâncărurile de sărbătoare; altele lucrate în lemn, nefiresc de albe, aminteau de idilica lume rurală. La alte standuri se aflau prăjituri şi plăcinte preparate după vechile reţete, numai din ingrediente naturale. Poale-n brâu, prăjituri de casă, şerbet, pandişpan, alviţă, cozonaci pufoşi, bine crescuţi, dar şi plăcinte cu mere sau brânză. Unt proaspăt de casă şi caşcaval afumat, aşa cum se face încă în Bucovina. Tot de acolo, peştele în hârzob, învelit în crenguţe de brad, pentru a căpăta o aromă şi un gust cu care nu te întâlneşti de multe ori.

Coşuri pline ochi cu cârnaţi, muşchiuleţ, şunculiţe. Toate afumate şi deosebit de atrăgătoare, judecând după numărul mare de oameni care doreau să cumpere măcar o bucăţică.

Istrate Ion din Fundata, judeţul Braşov, a venit cu produse din carne de oaie şi lactate: brânză de burduf, telemea de oaie şi caşcaval afumat, apoi pastramă şi cârnaţi de oaie şi viţel, toate făcute după tehnici şi reţete moştenite din străbuni. Borcănele de miere, propolis şi faguri, toate sosite tocmai din Sighetul Marmaţiei, pentru că de acolo este Mustaţă Ionel. Mierea însă este rezultatul călătoriilor prin mai toată România. Miere polifloră din Delta Dunării, de tei din pădurile Babadagului, de salcâm de la Carei, de mentă din Braţul Chiliei. O adevărată hartă dulce a României… Special pentru copii, miere cu fructe exotice şi nuci, în recipente mici, ca pentru pitici.

Turtă dulce
Elisabeta Onu din comuna Bascov, judeţul Argeş, a adus cu ea zeci de sortimente de turtă dulce, meşteşugit făcute, astfel încât să placă copiilor. “Înainte vreme formele erau mai simple şi nu aşa de bogat ornamentate: căluţi, rotiţe, păpuşi, chiar şi salbe care se puneau în jurul gâtului. Acum ne adaptăm timpurilor şi copiilor. Ei îl vor pe Shreck, pe Batman, îşi doresc căsuţe de turtă dulce ca în poveşti, oameni de zăpadă… Am păstrat însă şi formele tradiţionale. Mi-e tare greu să renunţ la ceea ce făceau bunicii noşti.”