Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul secolului XX și în special în perioada interbelică, bucătăria românească era în pas cu tendințele europene, preparatele tradiționale autohtone coexistând cu cele franțuzești, spaniole, italiene, germane sau slave.
Iar toată această combinație năucitoare de ingrediente și gusturi micșora văzând cu ochii distanța dintre o Românie aflată în spațiul balcanic și o alta gata să accepte rafinamentul și luxul unei gastronomii occidentale, despre care s-a vorbit și care s-a gustat copios.
Constantin Bacalbașa, un fin cunoscător al vremurilor sale, face o radiografie a universului culinar românesc, surprinzând pentru curiosul cititor modern, rețete și tehnici de preparare mai vechi sau mai noi, neaoșe sau împrumutate. Capitolul despre supe (la această categorie sunt incluse nu doar supele, ci și ciorbele, borșurile sau consomeurile) face clar distincția între "zestrea culinară" românească și cea străină. Multe dintre rețetele tradiționale românești prezente în volumul "Dictatura gastronomică" au dispărut însă de ceva timp din rețetarul gospodinelor, astfel încât chiar și numai simpla lecturare a acestora reprezintă o reîntregire a peisajului gastronomic interbelic.
Cine își mai amintește de supa de trahana (o zeamă de carne în care se adaugă paste mărunte pregătite dintr-un aluat din făină cu ouă), despre care se spune că este atât de veche, încât obișnuiau să o prepare chiar și tracii? Dar de... Supa de apă fiartă? Ei bine, dacă vă intrigă numele ei, vă dau acum și rețeta............
