Patru litri de lapte de bivoliţă sunt necesari pentru a obţine un kilogram de mozzarella. După ce laptele se încălzeşte se adaugă zer mai vechi, iar cheagul este lăsat „să se odihnească” pentru câteva ore în zer fierbinte. Urmează cea mai importantă operaţiune, în care se amestecă bine cu un băţ de lemn, dar se şi frământă cu mâinile până când se obţine o compoziţie omogenă, elastică, ce poartă numele de „pasta filata”. Se rup bucăţi de brânză care se pot modela în diverse forme, cele mai întâlnite fiind împletiturile (treccia) sau bulgăraşii (bocconcini). Se lasă în zer să se răcească, iar apoi se transferă într-o soluţie sărată. Există şi posibilitatea de a putea gusta mozzarella afumată, în acest caz purtând numele de „affumicata”. Se ambalează întotdeauna în zerul propriu, pentru a i se păstra toate calităţile şi doar dacă este respectat întru totul acest proces vechi de sute de ani, brânza poate căpăta numele de Mozzarella di Bufala Campana.
Din păcate, pe rafturile magazinelor din România veţi descoperi cu greu mozzarella obţinută din lapte de bivoliţă. Veţi găsi, în schimb, batoane sau bulgăraşi ce poartă numele mozzarella, deşi se foloseşte lapte de vacă. Pe aceasta din urmă italienii o numesc de fapt „fior di latte”. Un nume frumos, care nu reuşeşte însă să salveze gustul aproape banal. Asta dacă ai gustat vreodată mozzarela adevărată.
Într-adevăr, preţul este mai piperat, dar merită experienţa, fiind un ingredient care poate face diferenţa între o simplă salată şi o ispită. De pildă, Insalata Caprese (o salată ce a fost pregătită pentru prima dată în insula Capri), extrem de simplă, dar foarte gustoasă datorită ingredientelor mediteraneene: Mozzarella di Bufala (se taie în felii, şi nu se rade), roşii, busuioc, ulei de măsline, sare şi piper. Pentru că se topesc relativ uşor, feliile sau bulgăraşii de mozzarella pot fi presăraţi peste blatul de pizza sau se regăsesc printre ingredientele pastelor (în special lasagna).
Citește pe Antena3.ro