Merge din sat in sat, din gospodarie in gospodarie si intreaba de obiecte vechi, ramase din batrani. O masuta de lemn lustruit de cate maini l-au atins, joasa, cu trei picioare, cateva scaunele asijderea… "Forma si inaltimea mesei sunt impuse de locuinta joasa, specifica satelor calarasene in trecut", ne spune Adriana Popa, omul care se zbate de ceva ani pentru reconstituirea vietii satului din Baragan, cu mijloacele muzeului.

Tudor Cires/JURNALUL NATIONAL Gospodaria taraneasca la Dunarea de jos, un proiect muzeal calarasean

Merge din sat in sat, din gospodarie in gospodarie si intreaba de obiecte vechi, ramase din batrani. O masuta de lemn lustruit de cate maini l-au atins, joasa, cu trei picioare, cateva scaunele asijderea… "Forma si inaltimea mesei sunt impuse de locuinta joasa, specifica satelor calarasene in trecut", ne spune Adriana Popa, omul care se zbate de ceva ani pentru reconstituirea vietii satului din Baragan, cu mijloacele muzeului.

Obiecte si mestesuguri

O vartelnita. Fuse lungi si subtiri, cu modele incrustate la un capat. O masinarie de lemn, pentru scos semintele din bumbac. Calarasencele sunt renumite pentru stergarele care le impodobesc casa, cu alesatura in razboi ("cu gherba", cum se zice pe-aici), din bumbac si borangic, lucrate in doua sau in trei ite. Foarfecele de vie sunt si ele piese importante, care dau seama despre ocupatiile locului…

In general, obiectele adunate de-a lungul vremii - adapostite acum in sectia de Etnografie a Muzeului Dunarii de Jos Calarasi - urmaresc viata de zi cu zi a taranului din lunca Dunarii. Si, pentru ca pescuitul era candva o ocupatie importanta in zona, nu lipseste instrumentarul specific acestui mestesug. Plase, carlige, bure (pentru somn), cap de ghiondur (fixat intr-o coada de lemn, are aspect de cange - cu ea se prindeau pestii mari, monstrii Dunarii). O piesa foarte veche: un harpon din secolul al XII-lea. Plase pentru ape curgatoare (sasmale) si pentru ape statatoare (prostovol). Varse, care erau adevarate capcane pentru pestii din apele curgatoare… Toate acestea, si altele inca, pot fi admirate in muzeul etnografic.

Spatiul de altadata

Masa de lemn joasa, cu trei picioare, ii aduna in jurul ei pe toti membrii familiei

Desi in plina reorganizare, intr-un spatiu bine delimitat, muzeul iti ofera sansa de a-ti imagina cum traiau - doar cu sute, ori numai cu zeci de ani in urma - taranii de prin aceste locuri.

In bote isi luau apa de baut atunci cand plecau la drum, in vreme ce acasa o pastrau in cofe si cofaele. Untura era pastrata in vase de lut, si tot in vase de lut se umplea borsul, pregatit din tarate de grau, apa calda si huste. "Nu toate femeile fac bors bun", ne impartaseste Adriana Popa o credinta a locului. "Exista o vorba: daca iti iese borsul acru, inseamna ca esti o femeie mai apriga, sa nu zic rea. Si, ca sa-i iasa borsul acru, femeia paruia pe cineva.

Mesterul anonim a dat nu doar forma, ci si frumusete unor vase al caror scop poate fi uneori banal

Pe cine paruia? Pe nora, ca-i era mai la indemana!" Fiicele, in schimb, primeau zestre, cand plecau din casa. Iar muzeul are adunate cateva "lazi de zestre", ornamentate fie cu flori sau cu papagali, fie cu… chipurile regelui si reginei Romaniei. "Le adunam de la oameni, caci altfel se pierd. Nu de multe ori am ajuns in cate o gospodarie si am cerut masuta joasa de lemn, ori cuptorul vechi, ori un razboi de tesut si ni se spunea ca numai ce le-au faramat cu o luna ori un an inainte."

Obiectele sunt insotite de povestile lor, ale oamenilor, uneori ale bucatelor care s-au pus pe masa aceea, la care cei ai casei se randuiau, caci nu ar fi putut niciodata sta toti gramada. Rostul etnografului este de a le strange si a le reda lumii, fie si intre zidurile unui muzeu.

Recorduri La Magura-Cunesti, in comuna Gradistea, Calarasi, se afla una dintre cele mai vechi asezari de tip Gumelnita. Aici au fost descoperite mai multe vase care au dubla importanta: atat pentru ca sunt dovada unor ritualuri, cat si pentru ca sunt pictate cu grafit. Ele au fost arse, probabil, la temperatura de 1.200ÞC, ceea ce reprezinta o performanta pentru acel timp. Intr-unul dintre aceste vase s-au gasit si seminte carbonizate de secara. Avand "varsta" de 6.800 de ani, sunt cele mai vechi seminte de secara descoperite in lume. Din aceeasi perioada, in siturile arheologice din Calarasi s-a mai descoperit un gutus, un vas in care se punea laptele de capra, cu un mustiuc in stanga si altul in dreapta, cu ajutorul caruia se alaptau copiii ale caror mame nu aveau suficient lapte. Este, probabil, cel mai vechi astfel de obiect din lume.

Vatra de la Malu Rosu Cum si ce mancau oamenii din trecut? O intrebare la care arheologii incearca sa raspunda folosindu-se de rezultatele cercetarilor. Marian Neagu, directorul Muzeului Dunarii de Jos Calarasi ne spune ca e posibil sa fi mancat terciuri obtinute din diverse cereale. Probabil se preparau turte dintr-o faina obtinuta prin macinare grosiera si coapte in spuza - acea "azima de cenusa" a povestilor - , diferite fierturi (cu sau fara carne), carne fripta pe jar si peste. Cercetarile de la Sultana Malu Rosu au permis reconstituirea unei vetre de tip Gumelnita, cu vase de lut si alte obiecte gospodaresti, intre care navoade de la care au ramas pana la noi greutatile de piatra (a caror forma antropomorfa subliniaza caracterul ritualic al acestora - asezate adeseori in cuplu - el/ea - erau menite sa sporeasca fertilitatea apelor).

Ceramica, acum 1.000 de ani Catre anul 1000, tehnicile de obtinere si decorare a diferitelor obiecte de lut au evoluat. Vasele devin mai elegante. In vechea cetate a Vicinei, acum aflata sub apele Dunarii, la Pacuiul lui Soare, s-au gasit resturi de castroane, oale etc., smaltuite si decorate cu desene viu colorate. Unele modele se regasesc in centrele de ceramica raspandite astazi in tot arcul extracarpatic.