Emoțiile sunt ceea ce ne face umani — dar tocmai de ele fugim adesea. În loc să ne permitem să simțim și să procesăm ceea ce trăim, mulți dintre noi folosim mecanisme de apărare precum negarea, evitarea sau umorul pentru a bloca emoțiile neplăcute.
Problema? Emoțiile ignorate nu dispar. Se intensifică, se transformă în suferință psihologică profundă și pot duce la probleme emoționale și chiar fizice. Așa cum spunea scriitoarea Sabaa Tahir:
“Emoțiile tale te fac om. Chiar și cele neplăcute au un scop. Nu le închide. Dacă le ignori, devin mai zgomotoase și mai furioase.”
Iată cele mai frecvente 6 mecanisme de apărare folosite pentru a evita emoțiile reale — și de ce sunt periculoase:
1. Negarea
Negarea apare atunci când refuzăm să acceptăm realitatea unui eveniment dureros. Este acel „Totul e bine” spus pe pilot automat, deși înăuntru se simte opusul.
De ce o folosim: pentru că e mai ușor să negi o traumă decât să o înfrunți.
Pericolul: realitatea nu dispare. Cu cât negi mai mult, cu atât te deconectezi mai mult de tine.
Ce poți face: Recunoaște disconfortul. Adevărata vindecare începe cu acceptarea.
2. Retragerea
Retragerea înseamnă evitarea totală a contactului social, inclusiv cu persoane apropiate. Apare adesea când emoțiile devin copleșitoare.
Cauze frecvente: rușine, vinovăție, furie reprimată, tristețe, epuizare emoțională.
Ce e de reținut: retragerea ocazională poate fi utilă, dar izolarea pe termen lung favorizează singurătatea cronică și depresia.
Soluție: Terapia ajută la identificarea declanșatorilor și dezvoltarea unor metode sănătoase de reglare emoțională.
3. Evitarea
Evitarea este precursorul retragerii. Fugi de locuri, oameni sau conversații care ți-ar putea declanșa emoții negative.
Exemplu: „Nu vorbesc despre asta”, „Nu merg acolo”, „Nu contează.”
Problema: eviți doar temporar. Emoțiile reprimate vor reveni.
Încercare: notează ce încerci să eviți și întreabă-te „Ce simt cu adevărat în legătură cu asta?”
4. Umorul
Râsul este medicament... dar uneori, e și mască. Cei care au trăit lipsă de afecțiune sau sprijin emoțional pot folosi umorul pentru a ascunde durerea.
Cum funcționează: „Dacă glumesc despre asta, nu mai pare atât de grav.”
Riscul: ceilalți nu-ți vor mai recunoaște suferința, iar tu rămâi fără empatie și sprijin real.
Exercițiu: permite-ți să spui: „Astăzi nu am chef să fac glume. Simt că mă doare.”
5. Mâncatul emoțional
Apariția „poftei de dulce” sau de fast food în momente de stres e un semn de mâncat emoțional. Mâncarea devine calmant, nu necesitate.
Ce se întâmplă: în loc să simți durerea, o „îngropi” cu mâncare.
Efectul: creezi un ciclu nesănătos: emoții → mâncat → vinovăție → și mai multe emoții.
Pas înainte: întreabă-te: „Chiar mi-e foame? Sau doar evit ceva?”
6. Distragerea atenției
Dai drumul la un serial, derulezi pe telefon, te afunzi în muncă — orice, doar să nu simți ce te apasă.
Exemplu: după o ceartă cu șeful, te pierzi ore în șir pe TikTok.
Realitatea: distragerea este temporară. Emoțiile se vor „scurge” în alte părți ale vieții tale — relații, muncă, sănătate.
Ce funcționează mai bine: folosește distragerea ca pauză, nu ca evitare. După ce te calmezi, revino la emoția inițială.
Consecințele emoțiilor ignorate
Studiile arată că suprimarea cronică a emoțiilor este asociată cu:
-
Hipertensiune
-
Tulburări cardiace
-
Scăderea imunității
-
Anxietate, depresie, izolare
-
Tulburări de somn, apetit sau digestie
Conform cercetătorului James Pennebaker, exprimarea emoțiilor poate îmbunătăți semnificativ sănătatea fizică și psihică.
Mecanismele de apărare sunt reacții normale, dar nu pot deveni soluții permanente. Emoțiile trebuie simțite, nu reprimate. Cu cât le eviți mai mult, cu atât vor reveni mai puternice și mai greu de gestionat.


