Considerând că prea mult conformism n-ar aduce-n veci finala Eurovision la Bucureşti, deşi o astfel de performanţă ar implica şi potenţa financiară necesară organizării unei astfel de competiţii, despre care potenţă nu se poate comenta, echipa ce ne reprezintă în acest an în concurs a cotroboit bine prin garderobă şi a scos la iveală o minunată rochie neagră, lungă şi strălucitoare, care ea singură pare că e în stare să genereze sinapsa care transformă telespectatorul în votant, cheltuitor de bani proprii prin SMS.
Mica inadvertenţă, cea care ar putea da peste cap elaboratul şi meticulosul plan de cucerire de voturi, e un fapt simplu, banal şi iremediabil: al nostru concurent nu e concurentă! Lucru sesizabil cu ochiul liber, prin amabilitatea decolteului rochiei despre care discutam mai sus.
Altfel, performanţa reprezentanţilor noştri, are o oarecare asemănare cu o scenă din filmul lui Luc Besson - "Al cincilea element"; numai că, şi acolo, personajul care cânta nu era Cezar, ci o caracatiţă extraterestră...
Pe Youtube, părerile sunt împărţite, unii comentatori sunt extaziaţi, într-o engleză ambiguă apropiată romglezei, alţii se rezumă să comenteze sec, în acronime imposibile de reprodus în articole nerestricţionate citirii celor sub 18 ani.
Ne calificăm în finală? Spectacolul continuă, exact ca-n sceneta cu Toma Caragiu... Vom trăi şi vom vedea, pe micile ecrane!