Cum ar arăta lumea fără cuvinte gândite, scrise și tipărite?
Cum ar arăta lumea fără oamenii care deschid zilnic pagini ca să se confunde sau să se confrunte cu gândurile altora, care au scris și au tipărit ceea ce știu, ceea ce simt, ceea ce cred, ceea ce se întreabă?
Cum ar arăta lumea fără pofta de cunoaștere, fără setea de a afla, fără foamea de a cerceta?
Cum ar arăta lumea în care doar pixelul îți va mai aduce imagine și text prin ecrane care te învăluie în lumina albastră - da, da, acea lumină care e pomenită în toate avertismentele medicilor oftalmologi?
Cum ar arăta lumea fără chioșc și fără chioșcarii care miros a cerneală și a hârtie încă umedă din tipografie?
Cum ar arăta lumea în care dai doar clic, fără să mai dai pagina?
Cum ar arăta lumea în care ziaristul nu mai are ziar, jurnalistul ar fi fără de jurnal?
Nu vreau să știu, nu vreau să o las să se înstăpânească, nu vreau ca Noua Lume să spulbere tot ceea ce cred că merită încă să trăiască!
De aceea, le mulțumesc tuturor celor care fac posibil ca ziarele să aibă prezent și viitor.
Le mulțumesc celor care fac posibil ca Jurnalul să fie în viață, dincolo de cei 30 de ani ai săi, crezând cu putere că „viitor” nu e sinonim doar cu „virtual”.
Le mulțumesc celor care scriu Jurnalul, celor care citesc Jurnalul, celor care așteaptă cărțile Jurnalul, celor care tipăresc Jurnalul, celor care postează Jurnalul, celor care distribuie Jurnalul, tuturor celor care prețuiesc Jurnalul!