Ana Maria Tatu, DJ la emisiunea “Dance your way” de la ProFM Dance, speră să descopere elixirul tinereţii fără bătrâneţe.
Optimistă - Dacă s-ar desfiinţa magazinele de haine s-ar apuca de budism
Ana Maria Tatu, DJ la emisiunea “Dance your way” de la ProFM
Dance, speră să descopere elixirul tinereţii fără bătrâneţe.
- Jurnalul Naţional: Ai cerut vreodată luna de pe cer?
Ana Maria: Şi luna, şi soarele, şi vreo două stele, pe sistemul all inclusive. De la soare mi s-a zis că mă frig, stelele erau parcă prea banale, iar luna nu s-a nimerit să fie plină când am cerut-o. Aşa că aştept să se umple şi între timp schimb apa la flori.
- De la cine ai primit flori ultima dată?
De la Zambilica. Zambile multe şi albastru infinit.
- Câţi acarieni ai văzut la tine acasă?
Aş avea probabil constelaţii dacă nu m-ar mânca groaznic nasul de la praf. Şi mai e şi mama... care, după “ce faci?”, mă informează subtil că spray-ul de mobilă X e mult mai eficient decât Y.
“Am devenit afonă”
- Câte fire de iarbă sunt în Cişmigiu?
Câtă frunză, atâta iarbă. Detalii despre cotropitorii otomani în episodul următor...
- Care este calitatea pe care nu ţi-ai explorat-o suficient?
Spontaneitatea. Alta decât cea care te face să zici chestii haioase când deschizi microfonul. Cea fără cap şi fără coadă. Care mă poate face să mă trezesc toamna şi să mă duc la mare. Sau să-mi fac şuviţe verzi.
- Cum îţi recapeţi echilibrul sufletesc?
Cred că mersul face picioarele frumoase, dar nici de repaus n-a murit nimeni, nu? Aşadar, cu repaus. Şi cu pauze de voce. Să mă mai aud câteodată şi gândind.
- Care este tratamentul naturist la care apelezi cel mai des?
Un ou, un castravete, puţină smântână, un vârf de sare, niţică miere şi multă afecţiune. Lăsând gluma la o parte, pot spune că, atunci când vine vorba de îngrijirea feţei, încerc să aplic numai legi naturiste: un ou, un castravete, puţină smântână...
- Care este prima ta amintire?
Când toţi cei din familie mă credeau talentată, mă plasau undeva în centru şi mă puneau să cânt. Era ceva aproape SF când veneau şi rudele de la Chişinău. Între timp am devenit afonă, dar compensez vorbind mai cântat câteodată la radio. Şi de-aia mă urăşte tot etajul când dau muzica la maximum şi mai şi cânt cât s-o acopăr.
Gene valoroase
- Ce-ai face dacă s-ar desfiinţa toate magazinele de haine?
Asta înseamnă că înainte de desfiinţare vor fi reduceri colosale la hainele de designer. Aş da iama în stocurile alea uriaşe! După, nu ştiu, m-aş apuca de budism...
- La ce ai da “delete”?
La clădirile vechi, gri şi triste, la aglomeraţie, la ceasul deşteptător... Dar aş da şi play la ceva: la dans, la veselie, la culoare. Nu pot gândi lumea fără muzică. Cred că toţi avem nevoie de ritm şi de pasiune. Trebuie să simţi că te gâdilă ceva şi că fără nu se poate!
- Ce trebuie să facă un om pentru a scădea în ochii tăi?
Să mă folosească şi să-mi înşele aşteptările.
- Dar pentru a creşte vertiginos?
Să fie autentic, să aibă convingeri şi să ştie să râdă.
- Când vrei să ieşi la pensie?
Din radio sper că niciodată! Cel puţin ca stare de spirit. Poate o să descopăr elixirul tinereţii fără bătrâneţe.
- Ce vei face la bătrâneţe?
Mi-e puţin teamă să-mi pun problema asta. Aş vrea să am grădină şi nepoţi şi să mă plimb cu ei prin toată lumea. Mi-ar plăcea să am gena bunicii, care arată minunat la o vârstă venerabilă, mă ţine la curent cu mondenităţile, se îmbracă fistichiu şi îmi zice că sunt o fată “cool”.