Campionii aerului din Tuzla

10 Aug 2004 • 00:00

ZI DE VARA PANA-N TOAMNA

In 10 secunde ajung la viteza de 300 km/h. Nu sunt bolizi de Formula 1, n-au motor cu reactie, ci doar o parasuta. Au emotii la fiecare salt, desi pentru ei zborul de la 1.000 de metri a devenit un lucru banal. Cum ar fi pentru oamenii de rand sa bea apa.

DANA ANDRONIE, DANA CIOBANU

Ultimul cantonament inainte de Campionatul Mondial de Parasutism de la Rijeka, Croatia. Aerodromul Tuzla Constanta, ora 10:00. Plafonul de nori este destul de jos, dar ploaia intarzie sa inceapa. Opt parasutisti, care formeaza Lotul National al Romaniei, isi pregatesc echipamentul. Gratiosi precum niste balerini, concentrati ca niste chirurgi inainte de operatie.

COMPANIONI. Avionul Antonov 2, pe numele de botez Gogu, isi incalzeste motoarele in asteptarea baietilor. Antrenorul imparte sfaturi in stanga si in dreapta, pentru ca urmeaza un salt de precizie la tinta, de la 1.000 de metri. Pilotii ne zoresc sa urcam pana nu incepe ploaia. Parasutistii ne cedeaza cele mai bune locuri din carlinga, cele dinspre cabina. Chiar daca din cauza noastra doi dintre ei stau pe jos, par bucurosi sa aiba companie. Cele cateva minute necesare ca avionul sa ajunga la inaltimea de salt se scurg mai repede cand stau de vorba cu "oamenii de rand". Nici noi nu simtim ce repede zboara timpul. Abia cand auzim sunetul ascutit care anunta altitudinea ne dam seama ca baietii si-au pus deja castile de protectie din piele, manusile si ochelarii. Unul deschide usa avionului si, prin semne, se stabileste ordinea de salt.

RISC. Ne simtim ca intr-un sandvis cu felii de nori cumulonimbus: prin haul din burta lui Gogu vedem straturi groase deasupra si dedesubtul nostru. Ciorgovean, Russ, Savu, Jianu, Constandache, Otvos, Rigo si Solcanu se zgaiesc pe geamuri si pe usa sa vada tinta. Dupa care se arunca, in gol, pe rand, intai primii patru, apoi, dupa un viraj scurt, ceilalti. Cat mai sunt aproape de avion isi ridica privirile si saluta de bun ramas. Dincolo de rutina saltului, toti au emotii pana li se deschide parasuta. Chiar daca au in rucsac doua parasute - una principala si una de rezerva - nimeni nu le poate garanta ca vor ajunge cu bine la sol. De la 1.000 de metri ai voie sa cazi liber maximum 10 secunde, vreme in care atingi 300 km/h. Inelul trebuie tras inainte de a ajunge la altitudinea de 700 de metri. Totul decurge conform planului si vedem de deasupra lor cum le "infloresc" aripile de nailon, colorate in rosu, galben si albastru.

SACRIFICII. Cand Antonovul a aterizat, baietii isi impatureau deja parasutele de tip parafoil. Cu mare grija asaza sforicica langa sforicica si pliu langa pliu. E in joc siguranta lor. Se pregatesc pentru al doilea salt din norma zilnica de 10-15 sarituri. Intre timp, antrenorul se mandreste cu lotul sau, care pleaca pe 17 septembrie in Croatia. "Cinci baieti vor participa efectiv in concurs. Ceilalti trei sunt rezerve. Este un sport foarte scump. Doar inscrierea costa 100 de euro de persoana, asta daca nu te inregistrezi in ultima zi si platesti dublu. Pe langa faptul ca nu e recunoscut drept sport olimpic, parasutismul nu atrage nici prea multi sponsori. Echipamentul costa foarte mult. O parasuta la mana a doua face 6.000 de euro, iar aparatul care masoara la cati centimetri de punctul fix se face aterizarea costa 7.500 de euro", ne pune in tema antrenorul Stefan Firastrau. Parasutistii sunt atat de pasionati de sportul pe care-l practica, incat sunt in stare sa renunte la sotii, locuri de munca, sarbatori, bani. In viata de zi cu zi sunt oameni care muncesc fie la o fabrica de manusi, fie la una de parasute, fie in armata. Pentru a nu lipsi de la antrenamente, Otvos, un membru al lotului national, si-a dat demisia de la locul de munca. Dupa cateva ore alaturi de campioni ne-am hotarat sa sarim si noi cu parasuta. In tandem, cu hamul legat de cel al unui profesionist. Sa ne ajute Dumnezeu!

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

SCUMP

"Echipamentul costa foarte mult. O parasuta la mana a doua face 6.000 de euro, iar aparatul care masoara la cati centimetri de punctul fix se face aterizarea costa 7.500 de euro" - Stefan Firastrau, antrenor

CONCURS

La Campionatul mondial din Croatia, baietii nostri participa la proba de aterizare in punct fix si la cea de acrobatie. Lansati de la 1.000 de metri, parasutistii trebuie sa cada cat mai aproape de centrul unei saltele nu mai mari decat una de pat dublu. Nota maxima se da pentru aterizarea la punctul 0,00. Dupa un salt de la 2.000 de metri, acrobatia presupune efectuarea a sase figuri (patru viraje si doua looping-uri), in cadere libera, in maximum 30 de secunde. Nota se acorda in functie de corectitudinea executarii si timpul obtinut.