MONDEN
FAMILIE DE ACTORI - Valeria Sitaru are un baiat si o fata cu Florin Zamfirescu
b
DANA ANDRONIE
NEINCREDERE. Dupa ce a fost casatorita timp de 12 ani cu Florin Zamfirescu,
Valeria Sitaru nu mai crede in institutia matrimoniala |
Jurnalul National: "Magnatul" lui Serban Marinescu v-a readus pe marile ecrane!
Valeria Sitaru: Cand am citit prima data scenariul, rolul nebunei mi s-a parut foarte interesant. Insa nu stiu ce a iesit. In schimb, am avut bucuria ca, inainte de a iesi filmul pe piata, doamna Olga Tudorache sa ma sune si sa-mi spuna ca i-a placut tare mult ceea ce am facut. Aproape ca nu m-a recunoscut in rolul nebunei. Asa ca m-am hotarat sa ma duc sa vad si eu filmul. Sa vad daca eu ma recunosc⦠(rade). Oricum, intalnirea cu acest rol mi-a demonstrat ca pot sa mai stau in fata unei camere de filmat.
Plus ca ati fost si platitaâ¦
Da. Daca stau sa ma gandesc, face cat salariul pe o luna de la Facultatea de Teatru adunat cu cel de la teatru.
Film japonez in limba franceza
De mai bine de zece ani, nu v-am mai vazut intr-un film. Totusi sunteti o actrita...
Asta nu inseamna ca n-am mai jucat. Am obtinut niste roluri, dar toate au fost second-hand. Am jucat si intr-un film japonez, unde vorbeam in franceza. Dar este adevarat ca n-am mai jucat de foarte multi ani intr-un film bun. Din â89 pana la "Magnatul", am aparut doar in patru productii. Este vina mea, pentru ca nu stiu sa-mi fac reclama. Dar nu sufar foarte tare. M-am ocupat de alte lucruri.
Cum arată buletinul de vot la primul tur de la alegerile prezidențiale 2024
Citește pe Antena3.ro
Ati trecut la catedra?
Da. Imi place foarte mult sa lucrez cu tinerii. Eu am mai multe de invatat de la ei. De 14 ani sunt la catedra. Voiam sa predau la Facultatea de Teatru si inainte de â89. Dar nu puteam, pentru ca nu eram membra de partid si eram casatorita cu un cadru didactic din cadrul facultatii.
S-a casatorit din dragoste.
Si, tot din dragoste, s-a despartit
Ati vrut sa deveniti actrita inainte de a va casatori cu Florin Zamfirescu?
Da! Am fugit de acasa, din Turnu-Severin, ca sa dau la Teatru. Dupa care m-am intors la parinti si studenta, si cu sot. La 19 ani, m-am casatorit cu Florin, din dragoste. Si, tot din dragoste, m-am despartit. Au fost 12 ani frumosi de casnicie, pe care nu-i regret.
Totusi de ce v-ati despartit?
Nu ne-am mai iubit. Orice poveste are un inceput si-un sfarsit. Avem doi copii impreuna, pe Stefana si pe Vlad, lucram impreuna, asa ca avem in continuare o relatie. Oricum, nu mai cred in institutia casatoriei. Relatia dintre doi oameni nu tine de un contract social care se incheie.
Si copiii sunt actori. Sunteti o familie mare de actori!
(rade)... De mici au vrut sa devina actori, iar eu i-am incurajat tot timpul. Le zic mereu ca talent fara munca si rigoroare, in aceasta meserie, nu se poate! Cred ca Stefana si Vlad sunt mai buni actori decat mine. Nu stiu daca sunt mai buni decat tatal lor.
Sunteti un exemplu pentru ei?
Da. Uneori chiar unul negativ.
Lucrati si-n familie?
Cum sa nu! De curand, am lucrat si cu nora mea. Vlad s-a casatorit cu o coregrafa, Mihaela Zamfirescu. Am facut impreuna niste spectacole si am plecat in Mexic si in Franta.
A plecat sa dea la Medicina si a ajuns la Teatru
Parintii dumneavoastra v-au incurajat sa deveniti actrita?
Mama era asistenta medicala si tata era responsabilul Restaurantului Garii. Ma duceam mereu la el, pentru ca imi placea sa observ oamenii. Parintii n-aveau nimic in comun cu teatrul. Eu ma pregateam pentru Medicina, asa ca nici eu n-aveam vreo legatura cu lumea artistica. Intr-o zi am venit la Bucuresti si am vazut Elisabeta 1, in regia lui Liviu Ciulei. Am simtit o stare de placere pe care n-o mai traisem pana atunci. Dupa ce am terminat liceul, am plecat de acasa sa dau la Medicina si am ajuns la Facultatea de Teatru.
Ati intrat din prima?
Nu. Dupa examen, domnul Marin Moraru a venit in sala si a intrebat cine este Valeria Sitaru. Eram foarte timida, nici nu stiu cum am avut curajul sa dau la Teatru, si i-am spus incet ca eu eram Valeria. Atunci mi-a zis: "Sper ca o sa mai dai si la anul examen". I-am raspuns afirmativ. Din acel moment, mi-a iesit din cap Medicina, pentru ca trebuia sa-mi tin promisiunea fata de domnul Marin Moraru. Am dat si am luat.
Apoi au urmat rolurile...
Eram in anul III de facultate cand am obtinut primul rol. Am jucat in "Semnul sarpelui", alaturi de mari actori: Leopoldina Balanuta, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan. A fost o experienta nemaipomenita. Filmam noaptea tarziu, pe ploaie, in noroi. Imi aduc aminte ca Mircea Veroiu (n.r. - regizorul filmului) se imbraca foarte elegant pentru filmare si se incalta cu adidasi albi. Iar operatorul era la fel de elegant. Dar nu stiu cum Dumnezeu se facea ca seara Veroiu era tot impecabil, iar operatorul era plin de noroi. Dupa "Semnul sarpelui", am inceput sa primesc roluri. Nu multe.
Putine, dar bune!
(rade)... Cred ca din cauza timiditatii n-am primit prea multe roluri. Niciodata nu m-am dus sa cer sa joc intr-un film, desi cunosc foarte multi regizori. Nu mi-a trecut prin cap sa ma duc la Nae Caranfil si sa-i zic: "Vreau sa joc la tine in film". Cred, totusi, ca am gresit.
In film nu poate fi decat o muta care canta
Care-i personajul in pielea caruia v-ati simtit cel mai bine?
Rolul unei mute in filmul "Napasta". Fiind agresata, muta incepe sa cante. Am lucrat mult la acest personaj. Alexa Visarion mi-a spus ca pentru mine a scris rolul acesta. Probabil ca timiditatea mea i-a transmis ca in film nu pot fi altceva decat o muta care incearca sa se exprime intr-un anumit fel. (rade)...
Daca ati fi avut mai mult curaj, ati fi ajuns-o din urma pe Olga Tudorache?
Nu cred. Eu sunt multumita cu atat cat am. Ceea ce s-a facut trebuia sa se faca, iar ceea ce nu s-a facut nu exista. Deci n-are rost sa mai vorbim.
Se poate trai din meseria de actor?
Actorii sunt prost platiti, dar, atunci cand isi fac treaba cum trebuie, sunt foarte bine rasplatiti. Prima data cand am fost platita pentru "Semnul sarpelui", am fost uimita cand mi s-a dat o suma foarte mare. Sa fiu platita pentru ceea ce eu fac cu atata placere?!
Actorii nu trebuie platiti?
(rade)... Ba da, cum sa nu!