Papa si naiul Zamfir

Jurnalul National: Sunteti primul artist roman care a cantat la o mesa privata a Papei Ioan Paul al II-lea. Cum a fost posibil acest lucru?

Gheorghe Zamfir: Tocmai revenisem din exilul meu din Canada si capatasem permisul B de sedere in Elvetia. In toamna anului 1988, am fost acceptat, la o propunere venita din partea unor inalti ecleziasti din Bonn, sa particip la mesa privata a Sanctitatii Sale. Slujba incepea la 7:00. Luasem o camera la un hotel de langa Vatican, m-am trezit foarte emotionat, cu noaptea-n cap, am luat un calmant si m-am dus in Sfanta Cetate. In capela privata, atat de mica incat nu incapeau mai mult de cateva zeci de persoane, i-am ascultat rugaciunile si cuvantul lui de pace. Apoi am cantat, la nai, doua Ave Maria si o doina romaneasca. I-am oferit partiturile, legate in piele, a doua cantece religioase pe care le compusesem - o Ave Maria si o Sancta Maria. Papa a trecut printre cei invitati la mesa privata, le-a daruit cruci sfintite si rozarii, iar mie mi-a dat si Medalia Vaticanului. Am fost primul artist roman, de confesiune ortodoxa, care a fost invitat sa cante la o mesa privata a Papei, culmea!, cu un instrument care nu venea din spatiul crestin.

Un succes personal

A urmat o noua vizita la Vatican...

La 3 decembrie 1988. Ii scrisesem cardinalului Ratzinger, informandu-l despre influenta nefasta a sunetului si despre invazia muzicii jazz, rock, rap si a altor stiluri in spatiile sacre din intreaga lume. Cardinalul m-a chemat intr-o vizita oficiala la Vatican si a discutat cu mine mai bine de o ora, dupa care am avut o intrevedere cu Papa Ioan Paul al II-lea, timp de aproape 20 de minute. Sanctitatea Sa a luat nota de informarea mea, pentru ca, la sase luni de la intalnirea noastra, sa aflu ca a dat un ordin prin care nu se mai accepta ca vreun altfel de grup decat cele de muzica sacra sa cante in bisericile catolice. L-am simtit ca pe un succes personal, pentru ca masura a fost luata in urma sesizarii mele.

Ce sentiment ati trait in preajma Suveranului Pontif?

Pot spune ca, dupa fiecare intalnire, m-am regasit pe mine. Am plecat de la Vatican mai curat spiritual, impacat cu mine insumi si mai puternic. Desi nu eram de aceeasi confesiune religioasa, ne rugam amandoi aceleiasi Fecioare Maria si aceluiasi Iisus. Extraordinar este ca am avut premonitii inaintea fiecareia dintre intalnirile cu Papa.

Cantece pentru Vatican

Ce ati visat?

Prima data m-am visat in fata unei catedrale catolice de culoare gri. Deasupra mea a aparut o albina imensa, de culoare gri-alb. Am urmat-o printr-o multime de oameni care nu-mi permitea sa deviez de la traseu si am urcat pe treptele catedralei. Am intrat in biserica si am urcat din nou zeci de trepte, pana pe acoperis. Acolo ma astepta Papa, care mi-a spus: "Bine ai venit, fiul meu iubit" si mi-a aplecat capul pe pieptul sau. La scurta vreme a urmat intalnirea. Si inaintea celei de-a doua vizite la Vatican, am avut un vis premonitoriu. Eram pe un deal, acoperit de iarba verde, iar pe cer stralucea un soare imens. Mergeam la jumatate de pas in urma Papei, care era imbracat in sutana lui alba. La un moment dat, m-a luat de mana si am urcat impreuna acea colina pana am ajuns la un fel de cabana taraneasca. Am intrat, ne-am asezat la o masa de lemn, pe care nu se afla nimic. Cand a aparut stapanul casei, Papa i-a spus: "Ti-l prezint pe prietenul si pe fiul meu iubit".

Ati mai avut si alte ocazii de a merge la Vatican?

A treia oara cand am ajuns in Sfanta Cetate a fost in 1989, cand am fost chemat de seful muzicii Capelei de la Vatican, la sase luni de la precedenta vizita, pentru a inregistra un disc de muzica sacra. Am prezentat vreo patru piese, compozitii proprii si mi-au cerut inca opt cantece, pentru a edita un disc integral Gheorghe Zamfir. Toate au fost acceptate, am facut inregistrarile, care au durat aproape o saptamana. De atunci insa nu am mai avut nici o veste. Stiu doar ca seful Capelei s-a imbolnavit si a iesit la pensie.

LINISTE

"Dupa fiecare intalnire cu Papa, m-am regasit pe mine. Am plecat de la Vatican mai curat spiritual, impacat cu mine insumi si mai puternic. Desi nu eram de aceeasi confesiune religioasa, ne rugam amandoi aceleiasi Fecioare Maria si aceluiasi Iisus" - Gheorghe Zamfir, naist