Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit cumvaplace.ro, originea cârnaților pare să fie mult mai străveche decât ne-am putea imagina: Mesopotamia cu peste 5.000 de ani în urmă, în cel puțin 3.100 î.Hr.. Cele mai vechi dovezi ale urmelor unui astfel de preparat culinar au fost descoperite în Sumeria, unde sunt săpate în piatră desene ce indică modul în care carnea sărată era păstrată în intestine de animale, curățate. O tabletă cuneiformă akkadiană din Mesopotamia, de exemplu, păstrează imaginea unei farfurii pline cu cârnați, adică intestine umplute cu un fel de carne.
De atunci și până acum au fost inventate multe rețete, aceasta fiind, de fapt, o modalitate excelentă de a conserva carnea. „Cârnații au apărut din două motive: unul, pentru a folosi fiecare bucată de carne, oricât de mică, astfel încât nimic să nu se irosească, celălalt pentru că prin sărare și afumare s-a descoperit o modalitate de conservare”, explică Gary Allen, autor al cărții Cârnații: o istorie globală.
Între 1.000 – 700 î.Hr., există dovezi ale fabricării cârnaților în Orientul Mijlociu. Dovezi scrise din această perioadă există chiar și în celebra Odisee a lui Homer, unde apar cârnații de capră. Ulterior, din China antică și până în Imperiul Roman au tot apărut rețete de cârnați. De altfel, și cuvântul românesc, cârnați, are etimologie latină, adică provine din cuvântul carnacius.
Până în secolul al VII-lea, fabricarea cârnaților părea să fi ajuns până în Marea Britanie cu dinastia Tudorilor, o veche familie regală britanică-galeză, care a dezvoltat cârnații Cumberland. Și cuvântul care definește cârnații în limba engleză, sausage, are tot rădăcini latine, salsus, care înseamnă sărat, dar provine din franceza normandă, saussiche. Potrivit dicționarului online Merriam-Webster, prima utilizare cunoscută a cuvântului „sausage” a fost în secolul al XV-lea. Legătura cu cuvântul sare se explică exact prin folosirea acesteia pentru a conserva diversele tipuri de carne folosite.
De-a lungul secolelor al XIV-lea și al XV-lea sunt deja rețete specifice pentru mai multe regiuni, din Africa de Nord (Alger, Maroc), până în Italia și Germania.
Rețetele sau variantele care au ajuns chiar până la noi au fost dezvoltate până la 1800, în majoritatea țărilor europene existând o rețetă specifică, de-a locului, cum ar fi kielbasa din Polonia și savey din Anglia.
Dar rețetele nu s-au oprit acolo: în 1903, Franța a creat o varietate relativ nouă, chipolata. În Primul Război Mondial, Germania a inventat primul cârnat vegetarian, din soia, cunoscut sub numele de „cârnat de Köln”, pentru că nu era cel mai potrivit moment pentru creșterea animalelor, iar oamenii se confruntau cu o foamete cruntă. Pare că în această rețetă nemțească își au originea multe dintre rețetele vegetariene de cârnați din zilele noastre.
Iar Germania este în continuare renumită pentru cârnați. Au inventat bratwursts (cârnați de porc, de obicei fripți pe grill), frankfurterul (rețetă din care s-a inspirat hot dog-ul) și alte peste 1.000 de variante de cârnați.Dar dacă în Germania sunt atâtea feluri de cârnați, vă dați seama câți sunt în lumea întreagă? Cei mai cunoscuți i-am amintit și aici. Iar despre cei mai renumiți cârnați de la noi, am povestit pe larg aici.
