Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În această călătorie, importanța stabilirii granițelor nu poate fi exagerată.
Limitele sunt garanții esențiale pentru parteneri, asigurându-se că dragostea lor este protejată în fața obstacolelor. Recunoașterea necesității granițelor dă putere cuplurilor să adopte o abordare activă și angajată pentru a-și hrăni relația.
Iată 3 limite pe care fiecare cuplu ar trebui să le ia în considerare:
1. Limite pentru timpul pe ecran
Potrivit cercetărilor, timpul excesiv pe ecran a apărut ca un factor semnificativ care contribuie la deconectarea dintre parteneri.
Descoperirile studiului ilustrează modul în care prezența smartphone-urilor poate crea bariere în calea comunicării semnificative și a conexiunii emoționale între parteneri, mai ales atunci când aceștia sunt împreună fizic. Așa cum a descris un participant, „Îngreunează comunicarea pentru că, uneori, eu voi fi pe Facebook și el va fi pe o aplicație sportivă, în timp ce suntem amândoi în pat; apoi ne dăm seama că stăm literalmente în pat împreună, dar trăim în lumi diferite.”
Scenariul ambilor parteneri fiind absorbiți de lumile lor digitale, în timp ce împărtășesc același spațiu fizic poate duce la un sentiment profund de deconectare. Intimitatea unor astfel de momente poate fi umbrită de distragerea atenției smartphone-urilor, prevenind orice interacțiune autentică. Consecințele acestei deconectari pot fi dăunătoare pentru calitatea relației lor. Partenerii se pot simți neglijați, lipsiți de importanță sau neapreciați atunci când celălalt acordă prioritate timpului pe ecran în detrimentul angajamentului.
Chiar și simpla decizie de a desemna anumite „zone fără tehnologie” poate promova intimitatea și conversația neîntreruptă. Prin măsuri proactive și un angajament comun față de atenție, cuplurile își pot proteja relația de tehnologie.
2. Limite pentru responsabilități
O distribuție inegală a muncii domestice în cadrul relațiilor poate contribui în mod semnificativ la sentimentele de deconectare între parteneri. Cercetările arată că, în ciuda eforturilor de a promova egalitatea de gen în treburile casnice, ca mijloc de îmbunătățire a bunăstării, multe cupluri se trezesc prinse în ceea ce se numește „resemnare la treburile casnice”. Acest fenomen este caracterizat printr-un ciclu în care practicile tradiționale de gen în treburile casnice duc la niveluri crescute de stres și o bunăstare diminuată, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.
Ramificațiile unei diviziuni inegale a muncii domestice se aplică dincolo de bunăstarea individuală, la sănătatea mai largă a relației. Atunci când un partener își asumă o cantitate disproporționată de responsabilități casnice, pot apărea resentimente, frustrare și deconectare. Acest dezechilibru subminează simțul muncii în echipă și al sprijinului care este esențial pentru o relație sănătoasă. Mai mult, poate duce la o întrerupere a comunicării și a intimității emoționale, pe măsură ce partenerii devin din ce în ce mai deconectați de experiențele și nevoile celuilalt.
Pentru a aborda problema muncii casnice inegale și efectele sale negative asupra relației, partenerii trebuie să stabilească limite care să promoveze corectitudinea și respectul. Acest lucru necesită o comunicare extinsă despre responsabilitățile casnice și recunoașterea impactului muncii bazate pe gen. Cuplurile pot lucra împreună pentru a redistribui sarcinile în mod mai echitabil, ținând cont de punctele forte și preferințele fiecărui partener. În plus, stabilirea unor limite clare în jurul comunicării și asistenței poate ajuta la asigurarea faptului că ambii parteneri se simt apreciați și sprijiniți în gestionarea vieții de zi cu zi.
3. Limite pentru auto-îngrijire
Utilizarea oportunităților de singurătate, urmărirea hobby-urilor și dedicarea timpului eforturilor personale poate duce la o deconectare semnificativă între partenerii unei relații.
Când indivizii își neglijează propriile nevoi de îngrijire de sine și împlinire personală, ei pot deveni epuizați emoțional. Acest lucru poate duce la o capacitate diminuată de a se angaja în mod autentic cu partenerul lor, deoarece acesta se poate simți îndepărtat sau preocupat de propriile preferințe. În plus, neglijarea îngrijirii de sine poate contribui la resentimente și dezechilibru în cadrul relației. Partenerii se pot simți nesprijiniți dacă o persoană acordă prioritate în mod constant nevoilor relației față de propria bunăstare.
Pentru a atenua acest lucru, partenerii trebuie să stabilească limite care să acorde prioritate bunăstării individuale alături de nevoile parteneriatului. Cuplurile trebuie să comunice deschis despre propriile nevoi și preferințe și să lucreze împreună pentru a crea un echilibru care să permită atât timp cât și spațiu comun pentru creșterea și împlinirea personală.
Stabilirea limitelor în jurul îngrijirii de sine poate implica programarea timpului dedicat pentru timpul singur sau urmărirea de hobby-uri, și respectarea autonomiei celuilalt în modul în care aleg să-și petreacă timpul respectiv. În plus, partenerii se pot sprijini reciproc pentru a acorda prioritate îngrijirii de sine oferindu-le încurajare, înțelegere și asistență atunci când este necesar.
Spre deosebire de generațiile trecute, unde normele societății dictau așteptările în cadrul unui parteneriat, cuplurile de astăzi au libertatea de a-și modela relațiile în funcție de propriile valori și aspirații. Însă această libertate vine cu o responsabilitate: alegerea conștientă de a investi timp, efort și introspecție pentru ca aceasta să funcționeze, potrivit forbes.com.
