Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Societatea închide adesea ochii în privința neglijării emoționale din copilărie, conducând uneori indivizii într-o stare de autovinuire și negare, mai degrabă decât să recunoască impactul pe care îl poate avea asupra vieții lor adulte.
Iată 7 semne cheie că este posibil să nu fi primit suficientă afecțiune în copilărie:
1) Te lupți cu stima de sine
Gândește-te la un copac. Crește puternic și înalt doar atunci când este hrănit corespunzător. Rădăcinile, trunchiul, ramurile, toate prosperă atunci când au suficientă apă și lumină solară.
În mod similar, stima noastră de sine crește și înflorește atunci când suntem hrăniți cu dragoste și afecțiune.
Dacă îți pui adesea la îndoială valoarea de sine, este esențial să realizezi că nu este vina dvs. Este un răspuns instinctiv la neglijarea emoțională.
Este necesar să renunți la credința că stima de sine scăzută este rezultatul propriilor tale insuficiențe. Nu este.
2) Ești prea independent
Acest lucru poate părea puțin neașteptat. A fi autonom este văzut de obicei ca o trăsătură de dorit. Dar prea multă independență poate masca o frică adânc înrădăcinată de a se baza pe ceilalți – o frică adesea provenită din copilărie.
Citește pe Antena3.ro
Imaginează-ți o pasăre. Învățat să zboare devreme, se înalță sus pe cer, bucurându-se de independența sa. Dar chiar și pasărea se întoarce la cuib, înțelegând valoarea confortului și a îngrijirii. În mod similar, deși independența este importantă, este la fel de important să fii confortabil cu dependența emoțională de ceilalți.
Dacă ești excesiv de independent, este esențial să înțelegi că nu este puterea ta. Este un mecanism de apărare instinctiv.
Este vital să renunți la ideea că independența ta feroce este doar un semn de putere. Nu este.
Reacțiile tale emoționale sunt modelate de experiențele tale și sunt cele mai profunde atunci când rezultă din experiențele timpurii de viață.
3) Ești pe placul oamenilor
S-ar putea să te convingi că ești pur și simplu plin de inimă, dar destul de curând s-ar putea să te trezești că prioritizeziîn mod constant nevoile celorlalți față de ale tale.
S-ar putea chiar să te surprinzi că te simți resentimente pentru că ai fost întotdeauna cel care face compromisuri sau sacrificii. Puține imagini de sine sunt suficient de robuste pentru a rezista la o astfel de neglijare constantă de sine.
Adesea, plăcerea oamenilor se strecoară în comportamentele noastre, dar dacă te plasezi continuu în poziții în care nu iei în considerare propriile nevoi, te pregătești pentru epuizare emoțională.
De asemenea, este important să pui la îndoială rolul oamenilor plăcuți în viața ta.
Poate că încerci mereu să-i mulțumești pe alții pentru că tânjești după validare și acceptare.
Adesea, ne pedepsim pentru că suntem pe placul oamenilor, de parcă ar fi o trăsătură pe care ar trebui să o suprimăm.
Poate că este timpul să ne confruntăm cu aceste comportamente. Ele ar putea fi un semn că nu ai primit suficientă afecțiune în copilărie.
4) Ai dificultăți în a forma relații intime
Te trezești concentrându-te pe independență și a fi pe placul oamenilor. Aceste trăsături influențează și modul în care formăm și menținem relațiile.
Așa ajungi să realizezi că ții oamenii la distanță. Ești protector față de spațiul tău emoțional, temându-te de vulnerabilitate. La urma urmei, dacă nu le permiți oamenilor să se apropie prea mult, ei nu te pot răni.
Creezi din neatenție o barieră care împiedică intimitatea autentică. Ratezi conexiuni mai profunde. S-ar putea să pari distant sau detașat.
5) Te simți inconfortabil cu exprimarea emoțională
Fie că era vorba de bucurie, furie sau tristețe, simți un disconfort persistent ori de câte ori sentimentele ies la suprafață.
Această reticență de a exprima emoțiile are mai puțin de-a face cu menținerea păcii și mai mult cu teama de respingere, o teamă adânc înrădăcinată din cauza lipsei de afecțiune în timpul copilăriei.
Recunoașterea acestui lucru este un pas semnificativ către vindecare.
6) Vrei să ai grijă de alții
Această tendință poate fi interpretată ca o încercare subconștientă de a oferi celorlalți ceea ce lor le-a fost refuzat în anii lor de formare.
Pentru cei care au grijă constant de ceilalți, introspecția acestui comportament poate arunca lumină asupra nevoilor nesatisfăcute din trecutul lor. Este un indiciu că ar putea căuta validare și afecțiune prin acte de îngrijire.
Îmbrățișarea rolului de îngrijitor poate fi adesea o manifestare a dorinței neîmplinite de îngrijire și afecțiune, oferind un sentiment de scop și apartenență.
7) Ești extrem de autonom în situații emoționale
Într-o societate care adesea echivalează forța emoțională cu capacitatea de „a merge singur”, ar putea părea pozitiv să fii extrem de autonom atunci când vine vorba de a face față situațiilor emoționale.
Totuși, acesta ar putea fi un semn al unei copilării lipsite de afecțiune.
Săpând mai adânc, s-ar putea să descoperi că această încredere în sine nu se naște din alegere, ci din necesitate. În copilărie, poate ai învățat că a manifesta vulnerabilitate sau a căuta sprijin emoțional a dus la dezamăgire.
De-a lungul timpului, te-ai condiționat să te bazezi doar pe propriile resurse pentru a face față suișurilor și coborâșurilor emoționale.
În timp ce încrederea în sine este într-adevăr un punct forte, incapacitatea de a te sprijini pe alții în perioadele emoționale ar putea spune multe despre trecutul tău. Este un indiciu că poate nu ai primit sprijinul emoțional de care aveai nevoie în copilărie.
Înțelegerea acestui lucru poate fi primul pas către căutarea unor conexiuni emoționale mai sănătoase și eliberarea de limitele încrederii excesive în sine.
Concluzia: totul face parte din călătoria ta
Complexitățile comportamentelor și tiparelor umane au adesea conexiuni profunde cu experiențele noastre timpurii de viață.
O astfel de conexiune este relația dintre cei care nu au primit suficientă afecțiune în copilărie și comportamentele lor la vârsta adultă.
Aceste comportamente, predominante la mulți indivizi, acționează ca mecanisme de adaptare subconștiente, jucând un rol semnificativ în modul în care interacționează cu lumea.
Pentru cei care se identifică cu aceste semne, înțelegerea acestei conexiuni poate fi un factor cheie în călătoria lor spre vindecare. Recunoașterea acestor comportamente și originile lor poate induce un sentiment de autocompasiune și poate deschide calea pentru creșterea personală.
Înțelegerea acestui lucru poate fi primul pas către recunoașterea trecutului, învățarea din el și îmbrățișarea persoanei care ai devenit.
Este o amintire blândă că fiecare experiență, chiar și cea care are rădăcini în lipsa de afecțiune, contribuie la a te face ceea ce ești astăzi, potrivit hackspirit.com.
