Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te-ai trezit adesea în negocieri fără sfârșit cu copilul tău fără a avea rezultate pozitive? Înțelegând comportamentul agresiv al copilului vei detecta variatele motive care duc la izbucnirile de nervi. Agresiune la copii poate fi rezultatul unor factori precum dorința de atenție, nevoi neîmplinite, influența mediului, incluzând ADHD sau autismul.
Manifestări de agresivitate
Multitudinea de manifestări de agresitivate se manifestă în diferite feluri, incluzând tantrumuri, agresiuni fizice și psihice, bulling și sfidare. Diferențierea dintre manifestările normale de agresivitate ale copilului și cele nesănătoase se află în înțelegerea a ceea ce se află în spatele lor.
Un factor obișnuit este nevoia de atenție ori de validare, atunci când copilul se simte neapreciat ori ignorat. Manifestările includ furie, oboseală, preocupări emoționale ignorate. De asemenea, stimulii externi, precum suprastimularea, expunerea la zgomot, spații aglomerate, schimbările în rutina zilnică, pot irita copilul și îi va provoca reacții agresive. Cei emoționali sunt legați de anxietate, frică, experiențe legate de bulling. De asemenea, genetica și influnețele din mediu contribuie la aceste tendințe, precum și ADHD, autismul, sindromul Lesch-Nyhan.
Manifestările fizice de agresivitate sunt exprimate prin loviri, țipete, limbaj abuziv. Cele distructive includ ruperea ori stricarea intenționată a obiectelor, furt sau nerespectarea regulilor. Totodată, copilul poate avea o atitudine sfidătoare prin refuzul de a face ce i se spune, cearta cu persoanele care care au grijă de el, nerespectarea regulilor de la școală, În pșus, hiperactivitatea și impulsivitatea pot fi prezente la unii copii.
Care sunt soluțiile
Părinții pot distinge între agresiunile normale ale copilului și obișnuințe nesănătoase. Joaca nu are ca scop rănirea cuiva, astfel că trebuie cercetat motivul din spatele unor astfel de incidente neplăcute.
În perioada preșcolară, copilul își poate exprima agresiviatea prin smulgerea jucăriilor ori împingerea partenerilor de joacă. Obișnuințele de a-și critica sau ridiculiza colegii survin mai târziu. Este important de recunoscut ceea ce determină astfel de comportamente, astfel părinții putând să stopeze dezvoltarea lor.
De asemenea, părinții pot fi modele de bun comportament pentru copii lor. Îmbunătățirea comunicării, empatia, rezolvarea problemelor sunt esențiale. Limitatea expunerii la agresivitatea din mass-media și petrecerea timpului de calitate în familie contribuie la un mediu pozitiv și sigur pentru copil.
Gestionarea comportamentului unui copil hiperactive necesită o atitudine proactivă și constructivă prin implicarea sa în activități benefice, cum sunt sporturile, respectiv fotbalul, bascketul, etc. Desigur, sportul nu este singura activitate care contribuie la dezvoltarea abilităților fizice și sociale ale copilului. În special sporturile de echipă încurajează cooperarea, disciplina, atingerea obiectivelor.
Mediul de acasă are un rol esențial în diminuarea agresivității copilului. O familie pozitivă și grijulie oferă un mediu sigur și sănătos. Comunicarea clară între membrii familiei, permiterea copilului să-și exprime sentimentele, gândurile, preocupările fără frica de judecată, promovează sănătatea sa emoțională, potrivit indiatimes.com.
