Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar ce spun studiile științifice despre acest fenomen tot mai des întâlnit în zilele noastre? „Părinții care decid să se separe au motive de speranță”, apreciază psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024). Facem loc, în continuare, explicațiilor: „Cercetătorii au constatat că doar un procent relativ mic dintre copii au parte de probleme grave după divorț sau mai târziu, ca adulți”. Oare? „Divorțul îi afectează pe cei mai mulți copii pe termen scurt, dar cercetările sugerează că ei își revin rapid după șocul inițial. Într-un studiu din 2002, psihologa E. Mavis Hetherington, de la Universitatea Virginia, și studenta ei masterandă la acea vreme, Anne Mitchell Elmore, au descoperit faptul că mulți copii suportă, pe termen scurt, efecte negative ale divorțului, în special anxietate, furie, șoc și neîncredere”.
Anul critic
Mai departe: „De obicei, aceste reacții se diminuează sau dispar până la finalul celui de-al doilea an după divorț. Doar o mică parte dintre micuți suferă o perioadă mai lungă. Cei mai mulți copii care trec prin divorț se descurcă, deci, bine pe termen lung. Într-o revizuire cantitativă a literaturii de specialitate din 2001, sociologul Paul R. Amato, care pe atunci lucra la Universitatea de Stat Pennsylvania, a examinat efectele posibile asupra copiilor la câțiva ani după divorțul părinților. Studiile i-au comparat pe copiii cu părinți căsătoriți cu acei copii care trecuseră, la diverse vârste, prin divorțul părinților. Cercetătorii i-au urmărit pe acești copii până în copilăria târzie, pubertate sau anii adolescenței, evaluându-le realizările școlare, problemele emoționale și comportamentale, gradul de delincvență, concepția despre sine și relațiile sociale”.
Comparații
Rezultatul? „În medie, pe toate aceste dimensiuni, studiile au constatat doar diferențe foarte mici între copiii părinților divorțați și cei din familii nedezmembrate, date care sugerează că vasta majoritate a copiilor suportă bine divorțul. Cercetătorii au constatat în mod clar că nivelurile crescute de conflict între părinți, în timpul și după divorț, sunt asociate cu o adaptare mai precară a copiilor. Efectele conflictului dinainte de separare însă pot fi contracarate în unele cazuri. Într-un studiu din 1985, Hetherington și asociații ei au raportat că unii copii expuși la niveluri crescute de discordie maritală înainte de divorț se adaptează mai bine decât copiii care au experiențe de acest tip, dar de nivel scăzut”.
Incertitudini
Amănunțit: „Aparent, atunci când conflictul marital este unul mut, copiii sunt adesea nepregătiți când li se spune despre divorțul care urmează. Ei sunt surprinși, poate chiar îngroziți, de această veste. În plus, copiii din familiile în care au loc certuri mari pot percepe divorțul ca pe o eliberare binevenită de certurile părinților lor. Luate laolaltă, constatările sugerează că doar un mic procent dintre copii are parte de probleme în legătură cu divorțul. Chiar și așa, cauzele acestor dificultăți de durată rămân incerte. Unele probleme pot apărea în urma conflictelor dintre părinți asociate cu divorțul. Stresul situației poate să ducă, de asemenea, la metode inadecvate de parenting. Divorțul contribuie în mod frecvent la depresie, anxietate sau abuz de substanțe la unul dintre părinți sau la amândoi și poate genera dificultăți de păstrare a echilibrului între muncă și creșterea copiilor. Aceste probleme pot afecta capacitatea unui părinte de a le oferi copiilor stabilitate și iubire atunci când aceștia au cea mai mare nevoie de ele”.
„Mulți copii suportă, pe termen scurt, efecte negative ale divorțului, în special anxietate, furie, șoc și neîncredere”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Divorțul contribuie în mod frecvent la depresie, anxietate sau abuz de substanțe la unul dintre părinți sau la amândoi și poate genera dificultăți de păstrare a echilibrului între muncă și creșterea copiilor”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
Citește pe Antena3.ro
