Ritualul tăierii porcului. Legendă, tradiții și obiceiuri de Ignat

Tăiatul porcului este însă  un obicei păgân, neavând legătură cu creștinismul. 

Ignatul este dominat de prezența patronului justițiar, Ignat sau Inătoarea, care pedepsește cu cruzime, fără drept de apel, pe cei care nu respectă normele. Dacă la început pedeapsa cerea jertfe umane, acestea au fost înlocuite treptat cu sacrificarea animalelor. Se puteau sacrifica porci sau găini, de preferat de culoare neagră. Uneori era suficient chiar și numai un simulacru. Dacă nu tăiai un porc sau măcar o găină, atunci puteai să dai socoteală fie și numai înțepând creasta unei găini negre.

Tradiții și obiceiuri

În ajunul tăierii porcului de Ignat, în unele regiuni ale țării se păstrează obiceiul de a fierbe grâu, pe care stăpânul casei trebuie să-l tămâie și să-l binecuvânteze. Toți ai casei trebuie să mânce din acest grâu, iar ceea ce rămâne se aruncă dimineața la păsări pentru a fi toată familia ferită de necazuri și supărări.

Poți să lucrezi în ziua de Ignat doar dacă înfăptuiești un sacrificiu prin tăiatul porcului.

În această zi, femeia nu are voie să toarcă, să spele ori să coasă, altfel se îmbolnăvește. 

Dimineața, foarte devreme, se pregătesc cele necesare pentru tăiatul porcului şi pregătirea preparatelor tradiționale din carne de porc.

Dacă pentru adulți urmează o zi grea, cu multă muncă, fericiți sunt copii. Ei sunt urcați pe pe porcul pârlit şi curăţat, pentru a fi voioşi tot anul. DIn bășica porcului, copiii fac o minge cu care se joacă printre picioarele adulților.

În unele sate, copiii sunt însemnaţi pe frunte cu sângele animalului sacrificat pentru a fi feriţi de boli în anul următor. 

Înainte de a începe sacrificiul, porcul să fie însemnat cu o tăietură în formă de cruce pe frunte şi pe spate, rostindu-se: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Mai întâi se aduce în casă  căpățâna porcurlui, cu râtul înainte, pentru a avea parte de noroc.

Dacă vezi sânge în ziua de Ignat ești ferit de boli. Dacă porcul sacrificat este negru, ai grijă să pui o strachină cu mei dedesubt, în care să se adune sângele. Dupa ce meiul se usucă, macină-l și afumă cu el copiii ca să le treacă de guturai.

La sfârșit are loc pomana porcului unde toți cei care au participat la acest ritual se bucură de preparatele culinare gătite rapid din carnea animalului sacrificat. 

Se mai spune că atunci când tai porcul de Ignat, înainte de Crăciun, uită-te  la plina lui. Grosimea splinei prevestește cât de grea va fi iarna. Când splina e peste tot groasă, iarna va fi grea de la început până la sfârșit. Dacă splina e doar la un capătmai groasă, iarna va fi doar la început sau la sfârșit mai grea. Dacă splina e mai umflată la mijloc, așa și iarna, o să fie mai grea la mijloc.

Primăvara, seamănă porumbul în aceeași zi din săptămână în care a picat Ignatul. Adaugă în cuib și semințe de dovleac ca să ai parte de rod bogat.

Legenda Sfântului Ignat

Legenda spune că demult de tot a trăit un om pe nume Ignat. Într-un an el a vrut să taie porcul dar în loc să lovească porcul, și-a lovit tatăl în cap, omorându-l pe loc. L-a îngropat, i-a făcut pomeni și de supărare a plecat în lume.

Pe drum s-a întâlnit cu un preot căruia i-a povestit păcatul său. Preotul l-a ascultat și i-a zis să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu fără să le ceară nimic în schimb. I-a mai cerut și să îngroape la loc știut un tăciune și să aștepte să răsară din el o tufă.

Ignat a ajuns apoi la un râu, a construit luntrea, a pus tăciunele în pământ și s-a însurat. Trăia cu soața lui într-o cocioabă, nu departe de râu, când într-o noapte, Ignat aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt al râului. S-a urcat în luntre și a trecut apa dar nu a găsit pe nimeni dincolo, așa că s-a întors acasă. 

La puțin timp aude iarăși strigăte de ajutor. S-a grăbit din nou să treacă râul în luntreași de data aceasta a găsit pe malul celălalt doi moșnegi, pe care i-a adus acasă.

Ignat le-a spus povestea lui și credea acum că păcatele sale sunt și mai mari. Nu numai că și-a omorât tatăl, dar și alți oameni au murit înecați în noaptea aceea pentru că nu a ajuns la timp să-i salveze.

Moșnegii, care sunt de fapt Dumnezeu și Sfântul Petru, l-au ascultat fără să zică nimic. Uitându-se în jur, au văzut sărăcie mrare în casă. Copiii plângeau de foame. Mama lor, soția lui Ignat, îi amăgea că a pus la copt ceva pe sobă, sub un ștergar. Unul dintre moșnegi o întreabă ce a pus acolo și femeia recunoaște că nu e nimic. Atunci el îi spune să ridice ștergarul. Sub el, femeia găsește o pâine mare, proaspătă și aburindă.

În același timp, pe masa din fața moșneagului s-au aprins singure două lumânări. Ignat și-a dat atunci seama cine sunt oaspeții săi. Smerit, el s-a aruncat la picioarele celor doi moșnegi și le-a sărutat tălpile.

Atunci Dumnezeu i-a zis: Hai cu noi! Ignat s-ar fi dus, dar se gândea la copii și la femeia lui. Cine avea să se ocupe de ei, cu el plecat? Dar Dumnezeu i-a spus că grija familiei o s-o poarte El, așa că Ignat a acceptat să plece împreună.

Când au ieșit din casă, au trecut pe lângă locul știut de Ignat, în care îngropase tăciunele și unde acum crescuse o tufă. Acesta a fost semn că păcatul i-a fost iertat.

Cei trei au mers împreună ani în șir. Într-o zi, au întâlnit o trăsură cu doi boieri, în urma căreia veneau măgari încărcați cu mărfuri scumpe. Dumnezeu l-a întreabat pe Ignat dacă îi recunoaște pe acei oameni. Când Ignat i-a spus că nu, Dumnezeu s-a mirat: Cum așa? Doar sunt copiii tăi!

Ignat a intrat în vorbă cu ei, și când s-au recunoscut unii pe alții au plecat mai departe împreună, scrie traditii-superstitii.ro.