Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Longyearbyen este cel mai nordic oraș de pe glob, situat pe o insulă, în ţinutul Svalbard din Norvegia, aproape de Polul Nord.
La ultimul recensământ, care s-a desfășurat în august 2019, trăiau doar 2.368 de oameni. Întrucât locul se află în Oceanul Arctic, temperaturile coboară iarna la -15 grade Celsius iar vara ajung la 5-7 grade Celsius.
Nopţile polare, când soarele nu răsare deloc, durează între 27 octombrie - 15 februarie, oficial. Însă muntele din zonă blochează lumina soarelui până pe 8 martie. Totodată, în timpul verii soarele nu apune 127 de zile.
De la cărbune, la turism și semințe
Orașul Longyearbyen a fost fondat şi numit după un american pe nume Longyear, care a pus bazele industriei cărbunelui în zonă, în anii 1960. Minele au început să se închidă în anii 1990 iar localnicii s-au ocupat de turism și cercetare.
În Longyearbyen se află cel mai mare depozit de seminţe din lume, pe locul unei vechi mine. Aici sunt depozitate 800.000 de seminţe agricole,în condiţii optime, la 120 de metri sub pământ. Seminţele vor fi folosite de către toate națiile în cazul unui dezastru.
Fără pisici, naștere și moarte
Autorităţile din Longyearbyen au emis reguli speciale din cauza condițiilor speciale ale orașului. Una dintre acestea vizează pisicile. Locuitorii oraşului nu au voie să aibă pisici pentru a proteja puţinele păsări care există în zonă.
Mai mult, în Longyearbyen sunt interzise nașterile. Femeile trebuie să călătorească pe continent pentru a aduce copii pe lume. Deși nu există nicio regulă scrisă, în localitate nu există maternitate.
Alcoolul este raţionalizat, iar locuitorii trebuie să poarte o puşcă pentru a se apăra de urşii polari.
De asemenea, este interzis ca oamenii să moară pe insulă. Persoanele grav bolnave și cele care suferă accidente sunt trimise pe continent.
Dacă se întâmplă ca un om să moară în oraș, acest este ars ori transportat pe continent. Înmormântările au fost interzise în 1950, când s-a descoperit că trupurile localnicilor care muriseră în timpul pandemiei de gripă din 1918, nu putreziseră din cauza temperaturilor scăzute.
Oamenii de ştiinţă se tem că acele cadavrele, după ce au fost conservate de permafrostul în care au fost îngropate, pot conţine tulpini încă vii ale virusului care a uvis 5% din populaţia lumii, relatează ziarulring.ro.
