Cu siguranță ai întâlnit oameni care încep conversația cu „Pot să fiu brutal de sincer?” — iar imediat simți că va urma ceva ce te va răni, pentru că s-a întâmplat și în trecut.
Adevărul este că unii oameni se oferă să îți dea sfaturi, dar de fapt te fac să te simți mai rău, nu mai bine. Tocmai aceștia se ascund adesea în spatele termenului de „sinceritate brutală” — însă, cum spune Elizabeth Gilbert, autoarea bestsellerului Eat, Pray, Love, cei mai mulți sunt mai degrabă brutali decât sinceri.
Și totuși, ani de zile revenim la ei pentru că ne convingem că „așa arată sinceritatea”, chiar dacă de fiecare dată plecăm cu inima în bucăți.
Așadar, cum îți dai seama cine merită să-i asculți și cine nu?
Elizabeth Gilbert spune că există 4 întrebări esențiale pe care trebuie să ți le pui înainte de a permite cuiva să îți critice munca, relațiile sau deciziile importante, scrie yourtango.com.
Cele 4 întrebări care îți arată dacă cineva este cu adevărat de încredere
1. „Am încredere în gustul și în judecata acestei persoane?”
Acesta este primul și cel mai important criteriu.
Dacă nu consideri că persoana respectivă are discernământ sau face alegeri înțelepte în propria viață, de ce ai asculta sfatul ei?
Dacă deja te îndoiești de judecata cuiva, atunci de ce să îl rogi să îți ofere o opinie despre ceva ce contează pentru tine?
2. „Înțelege această persoană ce încerc eu să creez?”
Dacă persoana căreia îi ceri feedback:
-
nu înțelege munca ta,
-
nu rezonează cu intenția ta,
-
sau pur și simplu nu este interesată,
atunci vei primi un mesaj complet nepotrivit.
Fie că este vorba despre un proiect creativ, o decizie profesională sau una de iubire, dacă nu înțelege contextul, nu îți poate oferi o opinie utilă.
3. „Își dorește cu adevărat această persoană să am succes?”
Mulți subestimează importanța acestei întrebări.
Dacă ceri sfatul cuiva care nu are interes real în reușita ta, atunci
• îți poate oferi o opinie rece,
• poate minimaliza importanța deciziilor tale,
• sau îți poate da sfaturi care te trag în jos.
Ascultă doar oameni care îți vor binele — cu adevărat.
4. „Este această persoană capabilă să îmi spună adevărul cu sensibilitate și compasiune?”
Dacă după discuție ajungi să plângi două zile, nu este sinceritate — este insensibilitate.
Critica utilă este sinceră, dar niciodată crudă.
Dacă cineva te rănește constant în numele „adevărului”, nu merită spațiu în procesul tău de creștere.
Adevărata susținere nu te face să te simți mic, ci mai puternic.
Înainte să permiți cuiva să îți analizeze viața, munca sau alegerile, trece-l prin aceste patru întrebări simple.
Ele îți economisesc ani de durere, confuzie și nesiguranță.
Critica bună luminează drumul. Critica proastă îl întunecă.
Ai grijă cui îi permiți să țină lanterna.




