Localnicii din Vistea se indeletnicesc, de cateva secole bune, cu extractia si prelucrarea pietrei. Secole in cursul carora "calcarul de Vistea" si mesterii care-l cioplesc au "intrat in Europa", si au ajuns, nestingheriti, pana la Budapesta, Viena sau Berlin.
Localnicii din Vistea se indeletnicesc, de cateva
secole bune, cu extractia si prelucrarea pietrei. Secole in cursul carora "calcarul de Vistea" si mesterii care-l
cioplesc au "intrat in Europa", si au ajuns,
nestingheriti, pana la Budapesta, Viena sau Berlin.
"Calcarul de Vistea" este o roca alb-galbuie, uneori cu nuante albastrii, compacta, dar usor de cioplit. Aspectul placut si usurinta prelucrarii au facut ca ea sa aiba cautare chiar si in cateva mari orase europene. Ochiul avizat o poate identifica in zidurile unor
case nobiliare, palate si catedrale medievale. Mai aproape de zilele noastre, sfatuit de arhitectii "Epocii de Aur", Ceausescu a dorit ca acest calcar sa fie folosit si la "Casa Poporului".
ISTORIE SECULARA. Vistea se afla la 15 km de Cluj, pe soseaua ce duce catre Salaj. La fel ca majoritatea asezarilor din Ardeal si aceasta are in spate cateva secole de istorie. Istorie ale carei urme indepartate se regasesc in perioada in care administratia feudala locala, croita dupa principiile Europei vestice, a creat si aici o "birocratie" meticuloasa ce "eterniza" tranzactiile comerciale in acte de cancelarie. Un document de pe la 1550 descrie cum au fost cumparate si duse la Cluj mai multe blocuri imense de
piatra extrase de la Vistea. Exploatarea calcarului este insa mult mai veche decat aceasta atestare documentara. De aici provine piatra folosita la constructia unora dintre edificiile romane din anticele Napoca si Potaissa. Inceputa la peste 1.000 de ani dupa retragerea romanilor, construirea edificiilor Clujului medieval si ale vechii cetati Alba-Iulia s-a bazat tot de calcarul alb-galbui, pe cat de rezistent, pe atat de usor de cioplit. De atunci incoace, localnicii din Vistea au trait mai ales de pe urma pietrei. Majoritatea lor prestau munca bruta, de extractie si fasonare primara. In schimb, cei daruiti cu har sculptau elementele arhitecturale si ornamentale, pe care le preschimbau in opere de arta. Unele dintre acestea au ramas pe loc, in edificiile transilvane. Altele, faurite la comanda externa, au "plecat in lume" sa infrumuseteze cladiri importante din Vest, incluse acum in cartile de istorie a artei.
DINASTII DE PIETRARI. De-a lungul acestei lungi istorii, la Vistea s-au format si perpetuat "dinastii" de pietrari, care au strabatut secolele inarmate cu vechile dalti si ciocane, croite special pentru aceasta indeletnicire. Indeletnicire care este, rand pe rand, munca fizica bruta si migala de miniaturist. Astfel au traversat mesterii din Vistea o istorie intreaga, in cursul careia au lucrat, la fel de bine, ba pentru nobilii sasi ori maghiari, ba pentru cei austrieci sau prusaci. Dar si pentru edificiile inaltate dupa reintregirea Romaniei Mari. Si de ce nu, si pentru "Epoca de Aur", cand daltile lor au innobilat
Casa Poporului.
VISTEA KISRET. La Vistea, orice drum care incepe in localitate se termina, negresit, intr-o cariera. Privite de departe, dealurile care adapostesc exploatarile de calcar nu au nimic deosebit. Abia cand te apropii, scot la iveala maluri albicioase de piatra ce par a fi platosele unui balaur imens, ivit doar pe jumatate in lumea noastra. In urma cu 20 de milioane de ani, aceasta zona era fundul unei mari. Inaltate in urma unor miscari tectonice violente, sedimentele preschimbate in calcar depun acum marturie despre vremuri indepartate, in care lumea si Europa aveau o cu totul alta infatisare. Uneori cioplitorii gasesc in piatra dintii unor rechini care populau acea mare arhaica. Nestiind ce ar putea cauta ciudateniile ale in calcar, le arunca indiferenti.
Cariera din punctul Vistea Kisret este o exploatatie noua, deschis in urma cu doua decenii. A fost inchisa la inceputul anilor â90 si redeschisa in august 2004, cand o firma particulara a infiintat aici un nou punct de lucru. "Acum suntem la faza cea mai grea: decopertarea. Adica indepartarea solului viu, a lutului si nisipului, care alcatuiesc stratul de steril", ne-a declarat unul dintre specialistii exploatarii. Extractia propriu-zisa a pietrei nu e foarte grea. Zacamantul este strabatut de fisuri verticale astfel incat blocurile sunt deja delimitate. Legate cu cabluri groase de otel trase de un tractor, ele sunt dislocate si duse in "vatra" carierei, unde pietrarii executa fasonarea primara. Realizata cu dalti scurte din otel calit, izbite cu barosul pana cand pietroaiele devin aproximativ paralelipipedice, aceasta este si faza cea mai dificila a extractiei. "D-apai munca nu ii grea. Greu ii doar barosul asta de 10 kile cu care mi-s frate de 20 de ani. Parca mi s-o lipit de mana", marturiseste Soani baci, oprit o clipa sa-si traga sufletul.
|
ADAPTATI LA ECONOMIA DE PIATA
|
|
|
TRADITIE. Vechile modele - prea scumpe pentru beneficiarii
de astazi
|
Dupa fasonarea primara, blocurile ajung in atelierele cioplitorilor. De secole, localnicii din Vistea traiesc de pe urma pietrei a carei prelucrare a fost si a ramas o "afacere de familie", mostenita din tata-n fiu. Observi aceasta realitate imediat ce ajungi acolo: majoritatea caselor nu sunt din caramida, ci din blocuri de calcar. Iar multe au pe fatade ornamente cioplite migalos in acelasi material. In aproape fiecare gospodarie exista si un atelier. Ioan Szekeli a mostenit acest mestesug de la tatal sau, iar acela de la bunic si tot asa, de cateva generatii, pana catre mijlocul sec. al XIX-lea. Mesterul pastreaza si acum strungul cu care tatal sau prelucra piatra. O masinarie simpla, la care rotatia se obtinea prin apasarea unei pedale, ca la vechile masini de cusut. "Piatra ii ca lemnul. In cariera se sparge pe fibra, asa cum s-a asezat ea cand s-a format. In schimb, prelucrarea se face dupa cum vrea mesterul: de-a lungul fibrei ori piezis pe ea. Daca ai ochi ager si dalti de otel din cel bun, e o placere s-o lucrezi. De cioplit, se ciopleste fain, poti s-o prefaci in dantela. De strunjit, se strunjeste la fel de bine, dar trebuie racita tot timpul cu apa", explica Szekeli. Din pacate, mestesugul nu prea mai are cautare. "Vezi ancadramentele de ferestre de la casa mea si de la cea de vizavi? Sunt cioplite de tata- meu, acum cateva zeci de ani. E multa munca acolo. Oricare dintre ele face cam 1.500 de euro. Cine-ti da acum banii astia?" Mai nou, adaptandu-se cerintelor pietei, pietrarii de la Vistea s-au restrans la producerea placajelor ornamentale. Acestea sunt obtinute cu ajutorul unor fierastraie electrice cu care blocurile e piatra fasonate sunt taiate in "felii" groase de cativa centrimetri.
|
|
EPOCA DE AUR
|
|
Cariera Kobeshygy, din Dealul Padurii, este locul din care Ceausescu a ordonat sa se extraga piatra pentru Casa Poporului. Daniel Barabas, co-patron la una dintre firmele care extrag acum calcarul de Vistea, ne-a relatat ca, la sfarsitul anilor â80, aceasta cariera fusese pe punctul de a deveni "santier de grad zero". Aveau nevoie de multa piatra si autoritatile erau dispuse sa aduca aici absolut orice. "Daca s-ar fi cerut si doua elicoptere, ar fi venit in cel mai scurt timp." Interesul a disparut insa dupa ce piatra alb-imaculata s-a terminat si in locul ei a iesit la iveala una cu o nuanta albastruie. Tot atunci, cei mai buni dintre pietrarii de la Vistea au fost chemati la Casa Poporului. Acolo a fost mult de munca, dar si plata era pe masura: salarii de peste 10.000 de lei pe luna. O mica avere pentru acele timpuri. Acum firma lui Barabas s-a specializat tot in producerea placajelor ornamentale. Pentru a-si mari randamentul a instalat un punct de lucru chiar langa cariera. Dar marea "tinta" este exportul. Mai ales ca englezii sunt pe cale sa descopere si ei frumusetea calcarului de Vistea.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
