Asocierea in participatiune

Asocierea in participatiune apare reglementata la art. 251-256 din Codul Comercial si in alte acte normative cu caracter subsecvent, cum sunt reglementarile in domeniul fiscal care impun un anumit regim juridic aplicabil acestui tip de contracte.

Atat practica comerciala, cat si reglementarile amintite mai sus contureaza institutia ca fiind un contract comercial in care o parte numita asociat principal sau asociat titular convine cu celelalte parti la acord sa efectueze impreuna o anumita operatiune comerciala, mai multe sau chiar intregul lor comert, impartind beneficiile si pierderile.

Desi intruneste aparent caracterele contractului de societate comerciala, asocierea in participatiune se distinge prin aceea ca nu are personalitate juridica si nu constituie in sine o entitate juridica incat sa poata fi angajata juridic. In acest context, singurul care va reprezenta asocierea in raporturile cu tertii va fi asociatul titular sau asociatul principal care va actiona in raporturile sale cu tertii in nume propriu, dar pe seama asocierii, raspunzand in subsidiar fata de celelalte parti la contractul de asociere.

Singura cerinta pentru constituirea unei asocieri in participatiune este incheierea unui contract de asociere in participatiune in care sa se prevada aporturile partilor, obligatiile lor contractuale, modul de administrare al asocierii, modul de repartizare al beneficiilor si pierderilor etc.

ALTERNATIVE. Lipsa formalitatilor de consitutire face din asocierea in participatiune un mod mai rapid si mai flexibil de asociere in vederea realizarii unor operatiuni comerciale. Contractul de asociere nu va da nastere, asa cum spuneam, unei entitati juridice distincte, urmand ca textul contractual sa reglementeze expres cui apartine reprezentarea si care sunt limitele responsabilitatii acestuia fata de asociati.

Aportul in cadrul asocierii in participatiune pot fi in egala masura sume de bani, folosinta unor bunuri sau chiar prestatii in natura. Aceasta face ca, in practica, asocierea in participatiune sa fie deseori folosita pentru a deghiza alte raporturi juridice, cum ar fi inchirierea de exemplu, evitand taxele aferente chiriei. Acelasi mecanism foloseste in cazul in care se incearca evitarea unor reglementari cu privire la autorizatii sau licente necesare in vederea derularii anumitor operatiuni. Astfel, o parte care detine autorizatiile sau licentele se poate asocia cu o alta parte care nu are aceste autorizatii, dar detine capacitatea de productie, aportul uneia dintre parti constand in chiar aceste autorizatii sau licente.

DISPOZITII. Cu privire la aportul in natura, trebuie aratat ca, daca in contract nu se prevede altfel, bunurile aduse aport de asociatii participanti trec automat in proprietatea asociatului titular. Efectul poate fi insa paralizat printr-o dispozitie contractuala care sa stipuleze ca bunurile se intorc in patrimoniul persoanelor care le-au aportat la incetarea asocierii.

Cat priveste aportul in prestatii trebuie aratat de asemenea ca prestatiile aduse ca aport trebuie sa fie distincte de activitatile care intra in obiectul asocierii, acelea fiind calificate ca obligatii contractuale, si nu ca aport.
In fine, partile sunt raspunzatoare una fata de alta de subscrierea aportului, putand fi stipulate in acest sens penalitati sau dobanzi.

REPREZENTARE. In vederea realizarii obiectului asocierii, asociatii participanti nu intra in raporturi directe cu tertii, reprezentarea asocierii fiind in sarcina asociatului titular care va reprezenta entitatea in raporturile cu tertii, deruland toate operatiunile economice si financiare in nume propriu, dar in contul asocierii.

Ca o consecinta a acestui fapt, toate veniturile si cheltuielile vor fi inregistrate in contabilitatea asociatului titular ca venituri si cheltuieli proprii, urmand a fi evidentiate in paralel, distinct, in contabilitatea asocierii, in baza careia se va face partajarea beneficiilor si pierderilor.

Asocierea in participatiune poate fi constituita, asa cum spuneam, atat in vederea derularii in aceste conditii a unei singure operatiuni comerciale, cat si a intregului comert, cu avantajul ca asociatii participanti pot sa nu aiba calitatea de comerciant.

PERIOADA. Durata asocierii poate fi limitata la durata estimata pentru realizarea obiectului asocierii sau poate fi nedeterminata. Specific asocierilor in participatiune este faptul ca, in cadrul acestora, un asociat actioneaza ca asociat titular, reprezentand asocierea in raporturile cu tertii si deruland in nume propriu, dar pe seama asocierii toate operatiunile comerciale, iar ceilalti asociati - asociatii participanti, care participa efectiv la asociere numai prin aport, care poate consta, asa cum spuneam, in sume de bani, bunuri, folosinta acestora sau chiar prestatii, avand in schimbul aportului lor dreptul la impartirea beneficiilor si pierderilor obtinute pe urma asocierii.

ATRIBUTII SI DREPTURI

Teza a doua a alin. 2 al art. 254 din Codul Comercial prevede ca singurul drept al asociatului participant este acela de a cere socoteala asociatului titular cu aportul sau si cu privire la beneficii si pierderi. Cu alte cuvinte, in cazul in care contractul de asociere nu prevede o clauza de restituire in natura a bunurilor aduse ca aport, asociatul participant nu are nici o posibilitate sa intervina in administrarea asocierii. Mai mult decat atat, asociatul titular nu poate fi gasit raspunzator pentru culpa sa in administrarea afacerii chiar daca asocierea ar inregistra pierderi. Totusi, asociatul principal va fi tinut raspunzator in cazul in care in mod intentionat va produce prejudicii asocierii. Prevederile legale au insa valoarea dispozitiva, raspunderea asociatului titular putand fi agravata sau diminuata in functie de acordul partilor. Asociatul titular va trebui de asemenea sa tina evidenta separata a veniturilor si cheltuielilor inregistrate in legatura cu activitatea care face obiectul asocierii, trebuind sa dea socoteala pentru acestea printr-un decont lunar de venituri si cheltuieli. Beneficiile si pierderile rezultate din realizarea obiectului asocierii se distribuie intre parti proportional cu cotele stabilite de acestia prin contractul de asociere in participatiune. Din punct de vedere fiscal, obligatia inregistrarii veniturilor si cheltuielilor rezultate din asociere revine asociatului titular. Drepturile si obligatiile legale privind taxa pe valoarea adaugata revin asociatului care contabilizeaza veniturile si cheltuielile, potrivit contractului incheiat intre parti. La sfarsitul perioadei de raportare, veniturile si cheltuielile, inregistrate pe naturi, se transmit pe baza de decont fiecarui asociat, in vederea inregistrarii acestora in contabilitatea proprie. Asocierea in participatiune poate fi folosita in limitele aratate mai sus ca mod de functionare a societatilor care intra in alcatuirea unui grup societar, in lipsa unor reglementari a structurilor de tip holding in Romania.

rASPUNSURI COMPETENTE LA INTREBARILE DUMNEAVOASTRA

Martes Petru, Galati: "V-as ruga sa-mi spuneti detaliat informatii despre modul de dobandire a dreptului de proprietate, bunuri mobile si imobile prin uzucapiune." RASPUNS: Uzucapiunea (prescriptie achizitiva) este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un bun ca efect al unei posesii neintrerupte asupra acestui bun in tot timpul fixat de lege. Pot fi dobandite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se afla in proprietate privata, indiferent daca titularul dreptului de proprietate este statul, o unitate administrativ teritoriala, o regie autonoma, societate comerciala cu capital de stat, mixt sau particular ori persoane fizice. Bunurile care apartin domeniului public al statului sau a unitatilor sale administrativ teritoriale nu se pot uzucapa. In ceea ce priveste bunurile mobile, acestea se prescriu prin faptul posesiunii lor fara a fi necesara o curgere de timp (art. 1909 Cod Civil). Uzucapiunea poate fi de doua feluri: (i) uzucapiunea de 30 de ani si (ii) uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani. Uzucapiunea de 30 de ani (de lunga durata) este recunoscuta de art. 1890 Cod Civil in favoarea posesorului bunului care poate uzucapa "fara sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opuna reaua-credinta". Prin urmare, posesorul trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani, si posesia sa fie utila, adica neafectat de vreun viciu. In ceea ce priveste uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani, art. 1895 Cod Civil prevede ca "cel care castiga cu buna-credinta si printr-o justa cauza un nemiscator determinat va prescrie poprietatea aceluia prin zece ani, daca adevaratul proprietar locuieste in circuscriptia tribunalului judetean unde se afla nemiscatorul, si prin douazeci de ani, daca locuieste afara de acea circuscriptie". Aceasta inseamna ca uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani se aplica numai bunurilor imobile si numai celor individual determinate, nu unor universalitati cum ar fi un patrimoniu succesoral. Conditiile uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani sunt: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna-credinta. Uzucapiunea trebuie, de regula, invocata de catre posesor pe calea actiunii in justitie sau pe cale de exceptie. Nu poate fi invocata de catre instanta, din oficiu. Prin efectul uzucapiunii se naste dreptul de proprietate al uzucapantului si se stinge concomitent dreptul de proprietate al fostului titular.