Aveam o poftă de tocăniţă din măruntaie de pasăre... Aşa, una dâaia cu bulion, solzi de ceapă, cute de cartofi tăiaţi in patru şi cu grăsime ce pluteşte deasupra ca să atragă mămăliguţa şi sălăţica de castraveţi verzi cu ceapă şi mărar inecate in vinegretă după gust. Aşa ceva am comandat la un local, cu ştaif, din marginea Capitalei. Am uns intrarea cu o ţuiculiţă şi a apărut minunea. Mirosea... sclipea şi se legăna către mine. M-am infruptat cu incredere şi am găsit doar două inimi şi o bucată de pipotă la două-trei cepe in sos! In dezamăgirea mea, mi-am adus aminte de un cocoş cu două inimi şi o pipotă imensă, ce făcea ravagii in curtea unui gospodar din Franţa, prin anii â30, după cum se susţine că s-ar fi constatat la Academia de Medicină din Nimes (Franţa). Deh, francezii sunt romantici incurabili⦠atunci de ce n-ar avea două inimi şi un biet cocoş!Â