Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să mănănc o farfurie cu clătite făcute de mama mea, să alerg prin iarba udă de la pădurice, să mă dau in leagănul din curte, să mă sui in copaci după savuroasele fructe ale anotimpurilor calde, să mă zgării in zmeura unei vecine sau să cuceresc lumea (in imaginaţia mea), urcănd dealul de la marginea satului, de unde se văd iazurile şi cămpiile din imprejurimi sunt căteva lucruri care mă duc acum cu găndul la copilărie.
Să mănănc o farfurie cu clătite făcute de mama mea, să alerg prin iarba udă de la pădurice, să mă dau in leagănul din curte, să mă sui in copaci după savuroasele fructe ale anotimpurilor calde, să mă zgării in zmeura unei vecine sau să cuceresc lumea (in imaginaţia mea), urcănd dealul de la marginea satului, de unde se văd iazurile şi cămpiile din imprejurimi sunt căteva lucruri care mă duc acum cu găndul la copilărie.
O lume plină de miracole şi de uimire, in care totul este posibil! In liceu am invăţat care sunt marile perioade de dezvoltare ale omului. Astfel copilăria (cu perioada antepreşcolară, preşcolaritatea, vărsta şcolară mică şi preadolescenţa) s-ar intinde doar pe o perioadă de vreo 14 ani, căci la 14-15 ani intrăm deja in adolescenţă, sau vărsta şcolară mare, cum mai este numită. Insă gustul copilăriei, starea metafizică, puritatea şi micile jocuri pot fi păstrate toată viaţa. Mi-ar plăcea să văd mai mulţi oameni in jurul meu cu zămbetul copilăriei pe faţă, fără necazuri, răutăţi şi gănduri dincolo de puritate. Şi mai mult decăt atăt: imi doresc un copil, lăngă care aş putea să fiu şi eu un copil fericit!
