El este renumit pentru modul în care ştie să aşeze masa, ca la case domneşti, de la care şi cei mai pretenţioşi oaspeţi se ridică mulţumiţi. Îmi amintesc acum de grătarul de peşte pe care părintele l-a pregătit într-un an pentru oaspeţii mănăstirii, iar reţeta lui de saramură este fără egal. Ea sună astfel: se ia un peşte de un kg şi jumătate, se curăţă, se sărează şi se frige pe grătarul presărat cu sare. Într-un vas se pun un pahar de apă, unul de vin, unul de borş, foi de dafin, piper, o lingură de sare şi un fir de busuioc. Se fierbe puţin, după care se toarnă peste peşte. O mâncăm fierbinte, cu mămăliguţă caldă şi întotdeauna cu o stare sufletească bună.