x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Senzaţii tari şi gânduri de ramas bun în Citröen-ul pilotului de raliu Cristian Rus

Senzaţii tari şi gânduri de ramas bun în Citröen-ul pilotului de raliu Cristian Rus

de Mihai Dumitrescu    |    Dumitrescu Mihai    |    04 Sep 2011   •   10:22
Senzaţii tari şi gânduri de ramas bun în Citröen-ul pilotului de raliu Cristian Rus

Mi-au dat combinezon, manusi, cagula, casca si locul copilotului. Eu mi-am fixt centura - ei au ajustat-o si mi-au asigurat casca, sa nu-mi rup gatul. Astfel ancorat, am inceput sa privesc interiorul Citröen-ului C2 R3 al lui Cristian Rus: volan foarte mic, display digital pe care descifrez doar kilometrajul si turatia. Bancheta, plasticul bordului, tapiteria, carpetele, scaunele originale au fost considerate inutile sau periculoase pentru o cursa de raliu, asa ca au fost eliminate. Masina are cage, extinctor care se poate activa atat din interior cat si din exterior si, evident, scaune sport.

Primim acordul sa plecam la linia de start, iar Cristian imi explica fiecare miscare pe care o face si ce scop are. Sibianul Cristian Rus, de meserie grafician Photoshop, este cel mai nou membru al echipei Rompetrol, in care evolueaza si campionul Bogdan Marisca. Copilotul sau este Carmen Poenaru, dar pentru moment eu ii ocup locul. Si pornim. Cursa este o inlantuire de senzatii: ba ca suntem prea inclinati, ba ca o sa cadem de pe drumul pietruit sau o sa ramanem suspendati, curbele sunt luate in derapaj controlat, se aude cum pietrele lovesc scutul de 5 cm grosime al masinii, praful se ridica. Trebuie sa mergem pe urme, altfel masina este aruncata in exterior, iar asta inseamna abandon.

Masina de 160 de cai putere accelereaza periculos de repede, pneurile de 4000 de euro se lipesc de pamant, benzina arde in interiorul motorului, pe teava de esapament ies flacari, sunetul masinii este extraordinar, fizica nu mai este doar o materie pe care o faceam in liceu, acum simt fiecare forta G, incep sa simt masina, incep sa inteleg de ce nu cu totii suntem facuti pentru a pilota o masina de raliu si constientizez ca nu ma mai joc pe un simulator, ci sunt ancorat bine de scaunul din dreapta. Cristian pregateste masina pentru o curba stransa care are mai mult de 120 de grade, iar eu privesc pe bordul masinii si vad viteza de 90 de km pe ora, accelereaza din ce in ce mai mult, atinge viteza perfecta pentru viraj, apoi intra in derapaj si la limita trecem de curba. Este foarte greu sa nu te sperii, cand esti constient ca nu ai absolut deloc control asupra masinii, iar orice greseala cat de mica, orice estimare gresita poate duce la dezastru. Normal, astea sunt doar senzatiile mele, pentru ca pilotul scoate cel mai bun timp cu risc minim, desi nici nu facuse recunoasterea traseului respectiv, trebuie sa ai incredere in pilot. Copilotul este foarte important pe traseu, deoarece el are notate toate detaliile, distanta pana la curba, cu ce viteza trebuie sa intre in derapaj, in ce treapta de viteza trebuie sa fie, dar desigur, toate astea sunt stabilite impreuna cu pilotul, iar intre ei trebuie sa existe o comunicare perfecta, iar detaliile sa fie mai mult decat precise.

Ajuns la linia de sosire, nu mai vroiam sa ma dau jos din masina, dar Carmen trebuia sa mearga in recunoastere pentru a putea colabora cu Cristian pe durata cursei. Echipajul se pregatea de Raliul Tara Barsei Dunlop - KLAR Professional– eveniment care a avut loc sambata, in Brasov.

'Simulatoarele de raliuri m-au ajutat foarte mult si inca ma ajuta.'

L-am intrebat pe Cristian cum s-a apucat de raliuri si cum reuseste sa ajunga la performante mari intr-un timp atat de scurt, iar raspunsul lui a fost ca simulatoarele l-au ajutat foarte mult si inca il mai ajuta. “Mecanica trebuie sa stii, dar depinde de fiecare sofer in parte. Am avut noroc, in mod normal ai nevoie de un an ca sa poti excela', mi-a spus Cristian, dar pentru asta ai nevoie de antrenament, dar antrenamentul este destul de costisitor. Un set de cuciucuri costa in jur de 4000 de euro, consumul este de 50 de litrii la suta de km si discurile de frana intra la categoria consumabile.

El a povestit apoi despre incidentul de la Targu Mures, unde a abandonat din cauza unui accident: “La Targu Mures nu am avut nici macar un sentiment pana cand m-am dat jos din masina si am realizat ce s-a intamplat. Geamul era spart, Carmen a iesit de la ea, iar eu nu am putut iesi din cauza cadrului, dat fiind faptul ca masina era intoarsa. In astfel de cazuri, timpul se dilata, si incerci sa iei cea mai buna decizie pentru toti participantii. Cele mai mari griji le-am avut pentru spectatorii de pe marginea drumului. Aveam de ales intre a lovi in dreptul meu cu risc maxim un parapet, a lovi un spectator de pe margine sau de a rasturna masina. Desigur ca am ales masina, asa cum sunt sigur ca ar fi facut oricine, iar apoi am tras de volan incercand sa o opresc si cred ca am avut noroc cu piatra pe care am lovit-o cu spatele masinii, dar totusi mi-am facut foarte multe scenarii in cap, si ma gandeam ca poate lovesc un spectator de pe margine. Obligatia copilotului este sa iasa si sa atentioneze ceilalti concurenti despre accident. Mi-a fost ciuda ca am abandonat dintr-o cauza tampita pot spune, doar pentru ca cineva nu si-a facut datoria.'

Cu toate astea Cristian mi-a mai spus ca este foarte fericit ca s-a inamplat asa si nu a patit nimeni nimic.

O masina de 500 000 de euro la Super Speciala din parcarea Baneasa Shopping City

La ora 18 a inceput Super Speciala care s-a tinut in parcare la Baneasa Shoping City, unde au venit toti concurentii printre care se afla si cea mai scumpa masina de raliu Mini John Cooper Works S2000 de 300 de cai, in valoare de 500 000 de euro, care va fi adus pe macadamul de la poalele Tampei de Marco Tempestini, unul dintre 'parintii' cursei pe de la Brasov. Italianul va merge la Brasov cu acest bolid, pentru ca apoi sa merga in Ungaria, la o etapa de IRC, cu al sau Peugeot 207 S2000.

Super Speciala a fost castigata de un Mitsubishi Lancer EVO X, preparat in configuratie N4, al echipei Jack Daniels.

Toata aceasta experienta, m-a facut sa iau decizia de a merge la sfarsitul lunii sa fac scoala de pilotaj.
×