Teorema oului prăjit

Teorema oului prăjit este atunci când. Este acum, când. Când oul prăjit în tigaie este produs de lux.

Teorema oului prăjit este atunci când. Este acum, când. Când oul prăjit în tigaie este produs de lux. E dat acestui trist norod/ Şi oul sterp ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcut e să-l privim! Teorema oului prăjit este una dintre cele mai cunoscute teoreme din economia plată (neaoşă). Teorema oului prăjit afirmă că “în orice tigaie românească suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei?. Pentru că tigaia şi-a abandonat forma rotundă odată cu dublarea preţului la ulei, cu ţunamiul de scumpiri şi cu performanţele olimpice la săritura în înălţime a ghiduşului de Euroi. Dacă se notează cu a şi be lungimile catetelor unei tigăi româneşti, şi cu ce lungimea ipotenuzei acestuia, atunci teorema oului prăjit poate fi formulată algebric astfel: “a la pătrat + be la pătrat egal ce la pătrat”. Teorema oului prăjit este în acelaşi timp şi una dintre teoremele cele mai demonstrate (poate teorema cu cele mai multe demonstraţii independente), şi una dintre cele mai uşor demonstrabile. Evident, şi reciproca este adevărată: oricare ar fi trei numere pozitive a, be şi ce astfel încât a la pătrat + be la pătrat egal ce la pătrat, există o tigaie goală cu laturi de lungimi a, be, ce, iar unghiul dintre laturile de lungimi a şi be va fi drept. Teorema nu se aplică şi în cazul când latura be la pătrat se becalizează sau când se manelizează, devenind be-he-he (!) În acest caz, oul prăjit nu mai este nici prăjit, nici dogmatic. Iar toate pro­blemele se rezolvă de la sine atunci când se renunţă definitiv la principii. Şi la ouă!