Văduva lui Ierihon

O prezenţă marcantă în cadrul unui târg de carte românească o constituie, de fiecare dată, Editura Herald, un veritabil "blazon" în peisajul dens, adesea prea solicitant, al producţiei autohtone. Dar cantitatea, adesea agresiv-deconcertantă prin ofertă, e surclasată până la urmă de calitate, fie şi discret mediatizată.

Herald, dedicată de mai bine de un deceniu literaturii spirituale, este compartimentată tematic în colecţii prestigioase: Spiritualitate creştină, Logos, Cogito, Cărţi fundamentale, Philosophia perenis, Zen, Daoism, Terapia, Esoterica, Scrieri iniţiatice ş.a. Această serializare exprimă rigoarea editorului şi o anvergură spirituală de invidiat. Iar invidia s-a manifestat câteodată în forme jenant-umorale, reconfirmând că intenţiile demolatoare (cu vibraţie deloc spirituală...) atestă, à rebours, valoarea.

Textelor sapienţiale şi esoterice antologice, numelor din elita "trecutului şi prezentului spiritual al umanităţii" li s-au adăugat uneori, cu parcimonie hiperselectivă, nume din literatura română contemporană. Desigur, cu tematică spirituală. De amintit în primul rând numele scriitorului Vasile Andru, prezent în marea bibliotecă Herald cu două bestseller-uri deja antologice (Terapia destinului, Viaţă şi semn), apoi numele orientaliştilor Constantin Daniel, Sergiu Al. George şi Octavian Simu, cărora cultura română le datorează o aleasă gratitudine.

În colecţia Scrieri iniţiatice, consacrată îndeobşte traducerilor, au fost incluse de curând şi două titluri "autohtone". E vorba despre volumele Şalul, aparţinând prozatoarei Stela Gheţie, şi Văduva din Ierihon, volum de proză scurtă semnat de Smaranda Cosmin. Acest ultim titlu, lansat în cadrul ultimei ediţii a Bookfest, a fost prezentat de Vasile Andru, date fiind afinităţile şi convergenţele tematice ale celor doi autori.

Smaranda Cosmin, voce distinctă în poezia anilor '80, revine în proză, după o tăcere "enigmatică". După umorul şi causticitatea din Aştept provincia (Cartea Românească, carte de proză tragi-comică şi vitriolantă), au urmat pesemne ani de limpeziri spirituale, în care munca de traducătoare şi de prefaţatoare, de elaborare a unui Dicţionar enciclopedic al capodoperelor literaturii universale a reclădit, sporit, sinele creator.

Un sine matur, edificat pe "exerciţiul" suferinţei asumate, al contemplaţiei şi regândirii existenţei în cheie spirituală. Văduva din Ierihon, povestire amplă ca întindere, e o interpretare, în cheie simbolică, a două toposuri din Vechiul şi Noul Testament. Mitul lui Cain şi Abel, centrate, original, pe figura şi pilda emblematică a Centurionului discipol al lui Iisus. Protagonista acestei "intersecţii" biblice este evreica Miriam, care personifică, convingător, feminitatea în registru tragic-dilematic.

Vocilor şi mărturiilor din a doua secţiune tematică a volumului, Proba Ierihonului, li se adaugă proze cu tentă simbolic-autobiografică, unde sunt interpretate, esoteric, simboluri ale vieţii şi evenimentelor socotite emblematice. Se pot repera trimiteri la mituri, modele şi creaţii afine, la recunoşterea şi retrăirea unor momente ale propriei existenţe, "antologate" într-o tentativă de mitologie interioară.

Câteva texte "enigmatice" (Orfeu şi Euridice, Nevada, declaraţia ultimului martor sau Fernando. Republica ploii) întăresc senzaţia acestei mitologii. Liturghia tibetană, texte ale "iluminării", sugerează şi mai limpede strădaniile unei scriitoare iniţiată în universul artelor spirituale orientale(Progresia Karuna, Primăvara în Lhassa).