Carnet de bal

Inainte vreme tinerele fete erau pregatite timp de un an pentru cateva ore de dans in care parintii hotarau cui isi incredinteaza copilul si averea.

Toata lumea buna a orasului se pregatea un an pentru un asemenea eveniment cum era balul. Alegand de prin monografiile istorice acele pasaje care se refera la baluri, descoperim, datorita istoricului dr. Ioan Hategan, ca la inceputul secolului al XVIII-lea, in zona Banatului, jocul popular si hora erau ceva obisnuit duminica si de Sarbatori. Cei din inalta societate se reuneau insa la baluri.

FETE CU ZESTRE. Balurile ofiterilor aveau loc de cateva ori pe an si erau cele mai ravnite, deoarece aici se facea de obicei intrarea in lume a tinerelor din protipendada sau din clasa mijlocie a orasului. Intrarea in lume a acestora se petrecea pe la 15 ani, iar familia care avea o fata depunea o multa munca pentru a o introduce la un bal. Pregatirea se facea cu cel putin un an inainte, acest lucru insemnand angajarea unui profesor de dans, a unei croitorese pentru toaletele domnisoarelor, aspecte de care se ocupau mamele sau matusile. Treaba tatalui, cu un an inainte, era sa faca rost de o invitatie la balul ofiterilor. La o asemenea petrecere selecta nu putea participa oricine, pentru ca aceste invitatii la bal erau acordate celor cu o stare materiala buna: ofiterii se puteau casatori numai cu o fata care avea o zestre corespunzatoare pentru a-l intretine. O tanara saraca sau cu o avere modesta nu avea nici o sansa sa se casatoreasca, decat in cazul in care ofiterul avea el insusi o avere suficienta.

AFACERE DE FAMILIE. Salile in care aveau loc balurile erau mari, cu un loc gol in mijloc pentru dans, cu sau fara bufet, dar obligatoriu cu bauturi nealcoolice. De jur imprejur erau aranjate scaune, pe care stateau familiile. Tatii incepeau discutiile de afaceri sau de reprezentare fata de terte persoane, in timp ce mamele isi pazeau fiicele precum niste closti. In antreu, tinerii se inscriau in carnetul de bal al fetei. Unele fete aveau carnetul de bal plin, pentru toate dansurile, pe cand altele il aveau semicompletat, spune istoricul timisorean. Invitatia la dans avea multe semnificatii, una insemna ca baiatul o placea pe fata si ii cerea acesteia mai multe dansuri, grupate sau disparate. O alta era aceea a cunoasterii tinerilor in vederea casatoriei, caz in care unui tanar ofiter care cerea loc in carnetul de bal al unei fete i se gasea intotdeauna un dans disponibil. Contau atat starea materiala a familiei, cat si pozitia sociala, iar atunci cand aceste conditii nu erau indeplinite, se intampla ca tanarului sa i se spuna ca acel carnetel de bal era complet. Tot in cadrul balurilor existau plimbarile, bun prilej de etalare a toaletelor. Astfel, fetele insotite de mame si cu tatii in spate, traversau de cateva ori sala, pentru a se observa tinuta, felul in care arata tanara, cat si modul in care aceasta isi purta toaleta. Urma succesiunea dansurilor si cleveteala mamelor si a bunicilor pe seama altor femei. Pe langa dans, mai exista reverenta de inceput si reverenta de sfarsit, dupa care tanarul o aducea pe fata la loc, langa familie. O melodie de dans cunoscuta de toti arata ca balul s-a sfarsit, urma mersul la garderoba si spre trasura, care si aceasta era in functie de starea sociala, adica personala sau inchiriata, iar apoi se duceau acasa. Lung prilej de barfe si de ipoteze...

"Cred ca omul a dansat de cand e si ca inca din paleolitic a descoperit miscarile corpului, pasii mai mult sau mai putin complicati si chiar jocul mainilor, totul ritmat de bataile tobelor sau de acordurile fluierelor sau naiurilor si vocalizelor bine cadentate" - Constantin Balaceanu Stolnici

Citește pe Antena3.ro Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna IN TONALITATI DESCHISE Se pare ca la fel de riguroasa era si tinuta de seara a doamnelor. Profesorul doctor Silvan Ionescu povesteste: "Daca dimineata decolteul era absolut interzis in veacul al XIX-lea, rochia de gala trebuia sa revele, cu generozitate, pieptul, umerii si bratele mermoreene ale elegantei participante la un bal, la un dineu sau la un spectacol. Toaletele de ocazie erau mai intotdeauna albe sau in tonalitati foarte deschise si, pentru a fi evitata stereotipia ori asemanarea, totalmente inacceptabila, erau adaugate, din belsug, gernituri de voal, dantela, funde, panglici si flori, naturale sau artificiale." DOAMNELOR NU TREBUIA SA LE LIPSEASCA EVANTAIUL Femeile aveau gatul si pieptul neacoperite, in schimb erau innobilate de fantastice coliere din perle ori pietre pretioase in monturi maiestrit lucrate. Profesorul Silvan Ionescu mai spune: "Alte bijuterii erau prinse in coafura foarte elaborata care, la bal ori la spectacol, nu era acoperita de palarie pentru a nu o deforma. La sosire sau la plecare, daca era vreme rea, de la trasura pana in casa, peste coafura era trasa usor o gluga foarte larga, de matase, ce apartinea mantoului amplu numit sortie de bal. Doamnei nu trebuia sa-i lipseasca evantaiul, cu care sa-si faca vant, punguta cu flaconasul de parfum si pudra (atat de necesare pentru a masca urmele lasate de caldura si de efortul depus la vals) si carnetul de bal. El insusi o adevarata bijuterie cu coperti de argint ori aur care strangeau intre ele foi de hartie ori, mai des, placute subtiri de fildes pe care erau scrise, cu un condei de argint, numele partenerilor si ordinea gratioasei onoare de a le acorda un anumit dans (mazurca, polca, galop, cadril, vals sau cotillion)." PANTOFI DIN MATASE "Peste manusile lungi pana la cot ori chiar si mai mult, urcandu-se pe brat pana aproape de umar, din piele fina ori din dantela se prindeau bratari grele de aur cu nestemate. Pantofii erau din matase, in tonul rochiei. Nuantele toaletelor incep sa se diversifice si sa se intensifice spre finele secolului al XIX-lea. Dupa primul razboi mondial, rochiile se scurteaza si se largesc, disparandu-le talia. Texturile sunt vaporoase, decolteul este in unghi foarte adanc. Fondul general negru era luminat de sclipirile paietelor, de lungile siraguri de perle si de egretele prinse in parul scurt." Astfel isi incheie profesorul Ionescu pledoaria despre baluri.