Doamnele noastre

Vremea reintalnirilor. "Tu esti?", se intreaba. "Chiar eu!", raspunde cineva. Se recunosc prin muzica. Ii recunoastem in vers. Ne privim pe noi insine si-i vedem.

"Foarte multe lucruri din cele care mi s-au intamplat sunt legate de Nichita. Era ca si cum, candva, eu pusesem in pagina toate acele ganduri si trairi. Atat de mult m-am regasit in poezia lui! Nu l-am cunoscut niciodata, dar prezenta lui am simtit-o mereu. A fost, cred, o intalnire dintre doua suflete. Imi amintesc cateva lucruri minunate care mi s-au petrecut, si toate legate de el.

Aveam un concert in Franta, la Brest, chiar de Pasti. In aceeasi perioada, la Resita se desfasura un festival dedicat lui Nichita. Erau acolo toti apropiatii lui. Adam Puslojvici, prietenul lui de-o viata, care i-a tradus poezia si datorita caruia a si luat marele premiu de la Struga, Condeescu, nasul lui si cel care s-a ocupat mai departe de opera lui, prieteni din Belgrad, alti poeti de prin tara... Si, exact in perioada aceea, eu trebuia sa plec la Brest. M-am gandit mult daca sa plec sau nu. Franta o mai vazusem, asa ca nu ar fi fost o tragedie. Dar am plecat pana la urma. Cu gandul am fost insa mereu acasa."

Tinerii de pe plaja cantau "Colindul gutuii din geam" impreuna cu Nica Zaharia

EU INSAMI. Asta imi aduce aminte de vorbele de mai deunazi ale Nicai Zaharia. "Oricarui om ii este dor de acasa. Cine spune ca nu-i asa minte. Si am auzit pe multi dintre romanii plecati vorbind asa. Eu incepeam sa plang cand imi vedeam tara pe TVR International. Acum sunt profesoara de engleza in Iasi. Dar numai in muzica pot fi eu insami. Fara asta nu sunt fericita, parca nici nu traiesc cu adevarat. Am fost contactata de Florin Balanescu de la Radio Iasi. M-a rugat sa-i trimit varianta originala a «Colindului gutuii din geam». El avea mai multe interpretari ale piesei, dar nici una cantata de mine. Pentru mine a fost o rascruce. Si cant!"

De mult negru ma albisem De mult soare ma-noptasem De mult viu ma mult murisem De visare ma aflasem. Vino tu cu tine toata Ca sa-ntruchipam o roata Vino tu fara de tine Ca sa fiu cu mine, mine. Citește pe Antena3.ro Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet O, rasai, rasai, rasai Pe infernul meu un rai O ramai, ramai, ramai Palma bate-mi-o in cui Pe crucea de carne Cand lumea adoarme. Dezimblanzirea de Nichita Stanescu

ZAPADA MIEILOR "La Severin a fost ultima intamplare a lui Nichita. A fost acolo la o nunta, apoi a venit la Bucuresti si a murit. La acea nunta a scris «Zapada Mieilor», dictand-o preotului Craciun. Aparuse albumul «Floare de vartej» si am fost invitata la Turnu Severin, la un post de televiziune. Am cantat si acolo. Ei, si cum am terminat de cantat, cine crezi ca suna? «Buna seara, Maria!», am auzit in studio. «Eu sunt preotul Craciun. Hai sa asculti ceva!», apoi da drumul la casetofon. Si s-a auzit vocea lui Nichita recitand «Zapada Mieilor»!", imi povesteste Maria Gheorghiu. UN VIS IMPLINIT LA MALUL MARII "In noaptea aceea de 13 august 2005, la 2 Mai, dezbracata de conveniente, am cantat pentru prieteni si am simtit intr-adevar ca «Folk You-Folk de tabara!» nu este un vis, o utopie a unor oameni frumosi care mai cred in sinceritatea daruirii simple, curate a muzicii si poeziei pe care doar un om cu o chitara o poate transmite. Noaptea aceea a devenit realitate: implinita, impartasita. Traim intr-o lume in care timpul inseamna bani, intr-o lume in care visul a devenit un lux, intr-o lume care priveste cu suspiciune ironica declaratiile romantice si refuza tristetile altora. Ei bine… in aceasta lume s-a implinit minunea FOLK U", isi aminteste Maria. DOR DE NICHITA STANESCU "Nichita, el e unul din motivele pentru care am intrat in folk. S-a intamplat sa am spectacol in catedrala din Brest chiar de 31 martie, atunci cand cu totii ne gandeam mai mult la Nichita. Am cantat «Zapada Mieilor», care e si una dintre ultimele lui poezii, in prima auditie. O compusesem chiar in ziua aceea. Atunci mi-a trimis-o Nichita. Si exact in momentul in care am terminat de cantat piesa au inceput sa bata clopotele din catedrala, iar in spatele meu, corul «Miorita» a inceput sa cante «Doamne, binecuvanteaza Romania!", marturiseste Maria.